agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-10 | |
Þii minte... trandafirii aceia de vară?!
N-am mai trecut pe-aici demult.... de când au revărsat râurile din matcă și au șters urmele noastre neîmpietrite – pașii mei încrustați în pământul cald, pașii tăi tăcuți, prinși undeva între frunzele de toamnă și clipe. Ne redefineam – tu – eu, eu – tu, contopindu-ne undeva la picioarele universului, jucându-ne de-a infinitul cu iubirea, aruncând din ea bulgări mari de lumină; tu gândeai că sunt stele căzătoare și îți puneai dorințe amețitor de dulci, șoptite atât de încet încât doar eternitatea să le poate îngâna, amețitor de dulci... Încrustam amândoi în fericire – tu – eu, eu – tu, imagini fermecate pe care adormeau sânziene și feți frumoși. Timpul uniform își răsturnase clepsidra, iar ciutele alergau căutându-și speranțele la izvoare de argint. Þii minte... trandafirii aceia de vară?! Foșneau pădurile de maci roșii; roșii ca amurgul pictat în culori simple și calde, ca amurgul acela în care mi-ai spus să întorc privirea spre luceafăr - iar luceafărul clipea pentru noi, pentru noi. N-am mai trecut pe-aici demult... să mă învelesc în aerul cald, să mă cuprindă miresmele de brad unic ascultându-ți dragostea atingând ramuri de fericire, n-am mai trecut... Locul acesta, neatins de timp, unde mă pot zăvorî împreună cu toți trandafirii albi, cu toți trandafirii, mă trimite emisferic spre geneze, unde fântâni neîncepute așteaptă setea. „ssssst....” îmi șoptești de fiecare dată când ajung, de fiecare dată, ciclic; îngânând anotimpurile. Þii minte... trandafirii aceia de vară?! Paradisiac, fiecare ecou devenea prezent, clipa definea eternitatea, iar vara trandafirilor adia petale albe de pian pe inimile noastre, iubito, pe inimile noastre. Nici nu mai știu prin câte cuvinte am rătăcit încercând să te regsesc, câte sintagme pierdute pe marginea vieții și câte aforisme uitate în locuri de lume...eu-tu, tu-eu Gânduri rastignite...,pictate Pe margini de vis Tu-eu, eu-tu Albastre cărări de absolut Și mere roșii Trandafiri de vară În colț O piatră cazută de prin univers Explozia unei stele Sus Semnătura poeților Abia născuți Din inimile noastre, iubito Tu-eu, eu-tu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate