agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2799 .



Geneza iubirii
personale [ Jurnal ]
tu-eu, eu-tu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Alfa ]

2005-05-10  |     | 



Þii minte... trandafirii aceia de vară?!
N-am mai trecut pe-aici demult.... de când au revărsat râurile din matcă și au șters urmele noastre neîmpietrite – pașii mei încrustați în pământul cald, pașii tăi tăcuți, prinși undeva între frunzele de toamnă și clipe.

Ne redefineam – tu – eu, eu – tu, contopindu-ne undeva la picioarele universului, jucându-ne de-a infinitul cu iubirea, aruncând din ea bulgări mari de lumină; tu gândeai că sunt stele căzătoare și îți puneai dorințe amețitor de dulci, șoptite atât de încet încât doar eternitatea să le poate îngâna, amețitor de dulci...

Încrustam amândoi în fericire – tu – eu, eu – tu, imagini fermecate pe care adormeau sânziene și feți frumoși. Timpul uniform își răsturnase clepsidra, iar ciutele alergau căutându-și speranțele la izvoare de argint.

Þii minte... trandafirii aceia de vară?!

Foșneau pădurile de maci roșii; roșii ca amurgul pictat în culori simple și calde, ca amurgul acela în care mi-ai spus să întorc privirea spre luceafăr - iar luceafărul clipea pentru noi, pentru noi.

N-am mai trecut pe-aici demult... să mă învelesc în aerul cald, să mă cuprindă miresmele de brad unic ascultându-ți dragostea atingând ramuri de fericire, n-am mai trecut...
Locul acesta, neatins de timp, unde mă pot zăvorî împreună cu toți trandafirii albi, cu toți trandafirii, mă trimite emisferic spre geneze, unde fântâni neîncepute așteaptă setea. „ssssst....” îmi șoptești de fiecare dată când ajung, de fiecare dată, ciclic; îngânând anotimpurile.

Þii minte... trandafirii aceia de vară?!

Paradisiac, fiecare ecou devenea prezent, clipa definea eternitatea, iar vara trandafirilor adia petale albe de pian pe inimile noastre, iubito, pe inimile noastre.

Nici nu mai știu prin câte cuvinte am rătăcit încercând să te regsesc, câte sintagme pierdute pe marginea vieții și câte aforisme uitate în locuri de lume...eu-tu, tu-eu


Gânduri rastignite...,pictate
Pe margini de vis
Tu-eu, eu-tu
Albastre cărări de absolut
Și mere roșii

Trandafiri de vară
În colț
O piatră cazută de prin univers
Explozia unei stele
Sus

Semnătura poeților
Abia născuți
Din inimile noastre, iubito
Tu-eu, eu-tu.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!