Mainile astea sunt mainile care au gasit apusul
care au simtit miscarea vantului in directia ta
maini uitate sub perna vremurilor noastre
sunt ale mele, dar daca vrei ti le daruiesc
Ochii astia au vazut atatea nenorociri
au simtit atata ura si atata iubire, si acum...
acum... stau pierduti pe coltul ala de podea
nu stiu sa mai zica nimic, sa mai spere
In totalitate ma inchin puterii tale de a nega
de a dispretui totul, pana si floarea de sub masa
floarea care a fost atat de vie pana acum cateva secunde
cand am aruncat-o ca pe un nimic. Sub masa.

ce pot sa mai zic in afara de atat?