acele secunde când
soarele presară
picuri aurii peste ape
reflectare arcuită între
Pont des Arts și Pont Neuf
vapoare adorm lin
chemând pescăruși
pe bordul tăcut

acele secunde când
ultimii trandafiri
se rotesc în umbre tandre
parfum atins de-o femeie
așternută ca o marmură
sub fruntea catedralei
înălțate în alb

acele secunde când
clopotele se-mbracă în noapte
sunetele lor deschid visele
îmi adună pașii ultimi
curgând învolburată
pe cheiurile de-atâta vreme
lăsate de veghe în noi