in vorbire totul e interpretabil. in general totul e interpretabil. dar in vorbire cel mai mult. am observat o diferenta foarte mare intre niste cuvinte... "a fi singur" si "a fi insingurat". a fi singur e bine. din cand in cand. face bine sa fii singur, doar tu si gandurile tale. momente de singuratate te ajuta sa iti aranjezi gandurile, sa iti faci ordine in sentimente, sa fii doar tu in mintea ta. sa fii insingurat... e cat de departe se poate de bine. nu ai optiunea de a sta sau nu singur. esti singur si ... cam atat. si oricat te-ai stradui, singurattea devine un mod de viata. e un fel de virus. iti indeparteaza toate cunostintele, tot ce iti ramane e compania credincioasei tale umbre. si stai singur undeva si... cand vorbesti cu cineva, dupa mult timp, te sperii de propria voce, de propriile raspunsuri. daca dragostea te invata sa zbori, iti arata lumea in culori vii si calde, singuratatea e un dus rece intr-o zi de iarna. unicul lucru pe care il inveti este cum sa cazi. dar nu si ce se va intampla cand ve ajunge undeva jos...