fericirea pasăre albastră mi-a cântat în paragini de stele
o mamă preasfântă mă duse de mână chiar și bătrân din durere-n durere

tu știi că vocea mea se stinge și fruntea-mi culori aiurează
(printre degetele timpului va trece și ultima rază)

abia măcinându-mă tu m-ai pierdut și ești pierdută lumii mele
prin moarte eu te țin de mână – cântecul meu chiar și aceasta cere

însăși privirea mea e murmurul durerii însăși tăcerea mea e-un fel de moarte
căci numai steaua în cădere mai tulbură această noapte