Draga de mama, femeie trecuta prin viata sau "prin ciur si prin dârmon", cum se mai zice cand dai piept cu multe necazuri,, tota viata mi-a zis : "mai, fata, prietenii iti strica rostu', casa, totul! Uita-te la taica-tu si-ai sa-ntelegi ce vreau sa zic!". Apai, o fi avut dreptate cu carul, da' ma uitam la tata si tare-mi placea ce vedeam: un om de sa-l ungi pe paine ca pe unt si sa musti cut oata gura, sa simti gust de om bun si cu drag de viata si de oameni!Dreptu-i ca pe el, de te bazai prea tare, te lasa cu fundu'-n balta cand ti-era lumea mai draga, numa' nu din rautate, ci ca asa il lua pe el valu', ba cu una, ba cu alta...
Dar ca mama s-a smochinit intr-insa de atata necaz si inima rea si de griji peste griji, ingramadite de-o viata la gura sufletului,de nu mai putea, bietul, nici sa respire,bine era?! Nicicum, mi-am zis intotdeauna, si-am batut cu piciorul drumul prieteniei, pe care imi lasase bunul tata semne de recunoastere. Dragi mi-s oamenii, ca si lui si mare lucru de s-o gasi pe lumea asta vreun bine pe care sa nu vreau eu sa-l fac prietenilor...Mare lucru de s-o gasi pe lumea asta zi sub soare sau noapte de la Dumnezeu in care sa nu ma-nchin eu, cu dragoste si smerenie, la icoanele prietenilor mei, mai vechi sau mai noi, chiar si cand acestia dau pagina peste mine, ca peste un capitol incheiat...
Apoi eu feciorul tot asa o sa mi-l invat, ca daca n-ai dragoste de oameni in suflet, geaba-ti bati capul s-aduni zile cat mai multe-n sac, c-aduni pustia de pe lume si numa buna de nimica ii.
D-aia zic eu asa, cu inima indoita de dor: dragu-mi-i de voi, oameni buni, ca-mi facurati zilele sarbatoare, noptile-alea putine, cu voi-candela-n singuratatile lui Azi si ca mi-ati impodobit sufletul ca pe-un Pom de Craciun!