mama pornise cu masina salvãrii in miez de noapte, imi amintesc
era vacanta de varã si multã vreme incolo sirelele acelea
aveau sã-mi pomeneascã de tine
plecase si tata cu au si vai si cu ah, in urma lor
iar mama rãmãsese mai mult decat as fi vrut eu,
in spital

era o noapte atunci, dintr-acelea lungi cu cer senin si prea multe stele
e ziua americii, spunea bunica ita
cu totii se agitau, e bãiat, un bãietel avem
o sã stea putin in spital, dar sunt bine amandoi,
auzeam printre oamenii mari, rostindu-se vestea, la telefon
de ce vã mirati, le-am spus atunci, dar fãrã sã mã asculte vreunul
de ce nu m-ati crezut, de ce nu m-ati ascultat, i-am intrebat
nu vã mai agitati,
sigur cã e bãiat
e bãiat, pentru cã asa l-am comadat
si pentru ca nu mi-as fi dorit o sora
asa ca ai fost, dupã cum stiam
de cand ne intalniserãm de mult, dinainte de a te naste,
pur si simplu
bãiat


negrut si mic si uratel imi pãreai, infãsat in scutecele triunghi
hai, uitã-te, zicea mama, apropie-te, nu muscã
e frãtiorul tãu,
in spate
bunicile isi dãdeau coate
eu nu mã inghesuiam sã te vãd
aveai picioarele prinse intr-un aparat
semãnai cu o mica broscutã si tipai
pentru alãptat

si n-aveam de ce sã mã inghesui, noi ne stiam dinainte de a fi carne
si-apoi aveam o viatã inainte, sã te privesc
sã ne indrãgim, sã ne fim apoi, certati
sã o impãrtim pe mama, pe tata, pe bunici
si sã ne fim
si frati


aveai manute mici, ochi rotunzi
stiai sã tipi dupã mama, cu voce asurzitoare
ai sã mi-o furi, am zis, mi-ai furat-o deja
si de-atunci am simitit cã mama devenise
doar a ta

ai inceput sã cresti si-ti cantam
iti spuneam povesti, cu lupi, mai ales
te plimbai in patru labe si mã trãgeai de coade
toti iti spuneau in toate felurile
mai putin pe numele tau
hai sã-i spunem bebe, le-am zis, sa nu-i rãmana vreo poreclã,
ramisoarã, de exemplu ori
cap de sfeclã

tu vorbeai stalcit, imi ziceai, nuni, dã-mi un cribit
sau cand fãceai pe tine
ziceai, nuni, chimba-mã cã mi-i lusine
si vine mama si mã bate
si-apoi mi te cãtãrai din nou in spate
iti bãgai mainile in ochi si te tranteai pe jos, dacã cineva nu-ti fãcea
pe plac, ne bãteam, apoi mã bãteau,
mã muscai si te gadilam
o vreme, panã ai fost mic
te invarteam ca pe-un covrig
si cand l-ai luat pe nu in brate, eu, ca o imbufnatã ce eram te puteam sã mã scutesti
de unele treburi, zicand sã nu le faci,
iti amintesti
dar n-a tinut mult, te-ai prins peste un timp cã-ncercam sa te duc
cu povesti

dulciurile, intotdeauna mi le gaseai,
oricat de bine le ascundeam si-apoi dadeai iama prin ele,
si acum, stii, ti-as da tot zaharul de pe lume, fratioare,
sa vii

in seara aceasta parcã, mã doare mai tare ca in orice zi din trecut cã te-ai dus
si parca mi-e dor
si mai mult

iertare iti cer, ti-am scris sã-ti cer iertare
pentru cã te-am vãazut mic si urat
si pentru ca te-am acceptat atat de greu, langa mine
pentru ca eram o incruntata,
o tacuta
plangacioasa
si-o imbufnata
pentru ca n-am fost baiat, ci fata
pentru ca am pizmuit atatia ani dragostea mamei pentru tine
pentru ca nu te-am imbratisat inainte sa pleci
pentru ca n-am povestit mai multe impreuna
pentru ca n-am mai slabit asa cum iti doreai
sa devin cea mai frumoasa sora din lume
pentru ca nu te-am oprit de-atatea ori sa alergi printre flacari nebune
pentru ca te gadilam la nesfarsit,
cand erai doar un pitic
pentru ca ne bateam ca orbii iar eu nu cedam niciodata
iertare iti cer acum, iertare pentru ca de prea mult dor
te-am inlocuit, la un moment dat
cu un surogat,
cu un barbat strain,
cu suflet
gol
de dor, fratiorul meu,
de dor

si-as vrea sa ma ierte si dumnezeu pentru ca astfel, am gresit
apoi m-am umilit
si-am patimit

ai plecat de-acasa cu un avion
privesc cerul care te-a inghitit
si-mi lipseste imbratisarea
care nu stiu de ce
nu s-a mai implinit

sa stii ca mama plange de cand ai plecat
iar eu tanjesc dupa un piept de-mbratisat

avioanele, acum, si-au schimbat culoarul de trecere,
apar putin mai lateral, catre cladirea vecina
le privesc in zare, aterizand, de pe fereastra sau din balcon
plangand
si-mi intind mainile in sus
sperand ca exista venit
pentru dus

in fiecare seara cand spuneam la radio povesti
ma intrebam din care stea m-asculti
si ma privesti

sunt paisprazece luni de cand era sa-ti fiu aproape
aproape-mi palpaia lumina
pe la pleoape


anul acesta de 4 iulie a crescut deasupra clujului un curcubeu imens
o roata intre vest si est
de parca eu l-as fi scris cu degetele, facandu-ti cu mana in departare
sau chemandu-te neostenita
a imbratisare

adeseori, ma intreb cum arat privita din cer
si raman la fereastra neuitand
sa mai sper


scriindu-ti cu degete mute,
pe ferestre, in aceasta seara
vine, iertare sa-ti ceara
in zi de iulie, de patru si de vara
a ta, nuni,
pentru totdeauna,
surioara