Era o perioada din vara cand toti prietenii de joaca plecau la tara,la bunici. Atunci locul devenea pustiu, de jur imprejurul blocului se facea liniste si d-ra batrana de la etajul unu isi facea somnul de frumusete fara dopuri in urechi. Si pe mine ma obliga mama sa dorm la pranz, ce nascocire, ce chin!
Era cald, dar amintirile mele nu sunt sufocate de arsita pe care o simt acum adeseori, vara…Mama punea in ferestre hartie albastra, era racoare in camera, racoare si intuneric…Toamna, avea culoarea hartiei decolorata pe-o parte, desprinsa cu grija din pioneze, miros de rechizite noi si de petrosin…Asa se sfarseau vacantele de vara…
"A venit vacanta, cu trenul din Franta…", de ce din Franta, nu stiu, noroc ca atunci nu erau greve si trenurile circulau normal.
Mi-am dorit si eu bunici la tara…M-am multumit cu casuta joasa a bunicii, undeva in acelasi oras cu noi, curtea cu visin, smochin si cais…Imi faceam bagajul ca si cand as fi plecat peste mari si tari,luam autobuzul si numaram statiile…Casa bunicii era la capatul unei strazi luuungi, mi se parea drumul nesfarsit, cand zaream gardul alb, incepeam sa grabesc pasul…Poarta se deschidea adesea greu si nerabdarea mea atingea punctual culminant, saream gardul, mereu apostrofata de o batranica ce sedea cat era ziulica de mare in fata casei, pe scaunel, d-na Lazar, imbracata de cand o stiam in negru, am suprapus-o mult timp unei vrajitoare, era stirba si avea vocea pitigaiata…
Pastrez cu drag in suflet imaginea bunicii mele, bucuria pe care i-o simteam in glas, sclipirea din privire…Imi aruncam in camera boccelutza si fugeam in gradina, desculta, cautam pisica , dadeam o raita pe la gaini, rupeam o rosie si o mancam, auzind de undeva glasul mamei:"Oana, ai spalat-o?" Nu , n-am spalat-o , na! Ce buna era! Carnoasa, cu putin gust de pamant, uriasa…Tineam rosia intr-o mana si pisica in alta…Talpile mele simteau colbul, pamantul in toata finetea lui..…Eram departe de asfaltul din jurul blocului, de betonul ridicat pe verticala…De multe ori ieseam pe geam din camera, imi placea grozav asta, ferestrele erau jos, jos de tot… Cu perdelute scrobite…
Avea bunica o albie, in care punea apa la incalzit, la soare, ma balaceam acolo inainte de culcare…In camera era racoare…Si era liniste…Si mi-era somn..Si mirosea a levantica…
Si dormeam la ora pranzului…
Seara ieseam pe strada…Jocurile copilariei cu harmalaie si batranei la poarta, stalpul de lemn din fata casei, becul in jurul caruia se strangeau fluturi, gem de caise pe paine pufoasa, miros de levantica…
Cand am crescut, renuntand din senin la jocul cu turte de pamant si frunze, ma asezam sub visin si citeam…Din bucataria de vara venea miros de vinete coapte, de ardei copti…Incepeau sa-mi joace prin fata ochilor literele…La umbra, la masuta joasa de lemn, pe stergar, asezate ca la expozitie farfuriile cu salate: vinete, ardei, rosii si branza si oua rascoapte. Painea mare si rotunda o taia pe piept…
Vacantele mele de vara au ramas , au ramas in casuta aceea…
Casuta am pastrat-o, am pastrat-o eu in cufarul unde imi asez amintirile straturi…