În ținutul vecin cu apele albastre și învolburate ale mării, a fost odată un prinț. Un băiat frumușel și cuminte în adolescență care bătea mingea cu ceilalți copii în cartierul în care-și durase taică-su castelul.
Prințișorul nostru era și deștept, învăța binișor, spre bucuria familiei împărătești, care-l vedea vreun om de știință...ceva, numai că de la o vreme, un drăcușor rătăcit își instalase tabăra în creierașul lui și-l tot zgândăra în direcția sexului opus. Bătrânul rege îl învățase cum că trebuie să fie an educated man, nice with the women, bla, bla...dar el văzuse la ceilalți cum merg lucrurile, și-anume: în primul rând tre` să faci rost de ceva mușchi, apoi să-nveți să-i arăți pentru că agresivitatea e cel mai bun afrodisiac în fața amărâtului de sex slab.
Azi-așa, mâine-așa, băiatul nostru creștea văzând cu ochii și odată cu el creștea și încrederea lui în sine, dobândită dimineața când se schimba de pijamalele cu buline și-mbrăca blugii de rapper. Între cele două manevre, el își privea încrederea-n sine și-și spunea; o să cucerim lumea băiete împreună, ai să vezi tu!
Numai că în zona de basm în care locuia prințul toate potențialele victime erau al dracului de greu de păcălit, aproape toate umblând să găsească, în afară de bani și încredere-n sine și-o țâră de materie cenușie învelită subtil în foi de bun-simț.
Nu că el n-ar fi avut așa ceva, dar le ținea ascunse de teamă să nu pară un om slab. Și tot văzând el că merge din eșec în eșec, într-o zi a decretat: toate sunt....la fel!
Acum, doar când vede de pe marginea balconului câte una trecând, imediat o trece pe lista: executed!
Tot ce contează este lumea pe care și-a creat-o singur, prin puterea minții lui și-a câtorva clic-uri: login, pass...și hai la treabă!
I am the best, watch out!