Frânturi de lumină
au atins
o aripă de violoncel.
Ecou profund
aleargă spre tine
să-ți învăluie
curcubeul făpturii.
Și tu și eu,
năluci aprinse,
vibrăm în crepusculul
cerului vioriu.
Ochii noștri,
porți fluidice,
deschid ferestre
în crugul cerului.
Ninge cu lumină
pe cărări pierdute,
doar sufletele noastre
se contopesc în univers.