agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-27 | |
În ziua aceea fusese o adevărată caniculă.
Spre seară nori mohorâți au început să se adune de pretutindeni, împânzind cerul. Totul era apăsător, în aer plutea ceva ca o amenințare surdă, întreaga natură stătea la pândă…. Deodată o suflare rece a trecut ca o prevestire rea prin frunzișul copacilor de un verde întunecat… Imediat vântul s-a dezlănțuit cu o putere cumplită, de parcă ar fi fost ținut până atunci în lanțuri, iar acum slobozit, scutura cu îndârjire coroanele copacilor din parc… De pretutindeni se auzea un plânset al întregii naturi înspăimântate. Pe cer, în loc de stele ardea un imens incendiu... Fulgerele alergau în toate direcțiile cu o viteză orbitoare, urmate la scurt timp de tunete care făceau să se clatine bolta cerului... O luptă cumplită se dădea între cer și pământ. Spaima mi se strecurase în suflet, dar nu puteam să mă desprind de la fereastra balconului, de unde urmăream parcă hipnotizată dezlănțuirea forțelor oarbe ale naturii... Urletele, vaietele, gemetele copacilor erau acoperite de bubuituri răsunătoare. Deodată un zgomot cumplit m-a făcut să-mi duc mâinile la urechi. Nu era bubuitura unui tunet. Am crezut că s-a dărâmat un colț al casei, că ceva foarte greu s-a prăbușit cu toată puterea peste ea… Apoi am auzit un geamăt prelung care s-a pierdut în noapte. Luminile de pe bulevard s-au stins și câteva clipe totul s-a scufundat într-o beznă totală.... ploaie în noapte – degete lungi lichide bat ritmic în geam Într-un târziu, fulgerele au început să se rărească, tunetele să se îndepărteze iar norii și-au scuturat poalele pline cu apă, luând-o spre alte zări... M-am hotărât și eu să merg la culcare. Somnul m-a furat imediat ducându-mă în lumea viselor... A doua zi, un soare vesel strălucea pe cerul curat, de un albastru intens. De la fereastra balconului, mi s-a înfățișat un spectacol jalnic: crengi rupte erau împrăștiate pe toată strada… Am coborât repede în curte mânată de un presentiment și deodată m-am oprit încremenită: mărul cel frumos din grădină nu-și mai înălța coroana falnică în soare. Se prăbușise, strivind tufele de roșii. Mai era prins în pământ doar de o rădăcină.... Mi-am amintit de zgomotul infernal din timpul furtunii, de geamătul acela adânc..... în parc răsună cântec de păsărele - fluture în zbor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate