au ascuns manuscrisele în sertare
apoi le-au scos prăfuite
să te dedai licențelor poetice
iată marea infamie!
acum trebuie scuturate pînă le pică metaforele
pînă ce nu mai pot fi comparate cu timpul lor
ne privesc cu un singur ochi
le rostim cu jumătate de gură
maculatură schilodită de timp și de oameni.
eu nu mi-am ascuns sub birou scrierile
am lăsat la vedere
șoaptele aplecate măresc cocoașa
neputința nu este o scuză
doar lipsa ideilor a talentului.
mi-am făcut curaj și am scos din bibliotecă o carte
cu cîteva decenii apăsătoare pe file
am răsfoit-o pînă la obosire.
am văzut că și cuvintele au genunchi
cu trecerea timpului
tremură.