Aceasta nu se vrea o poezie
Ci, mai mult, un fel de a scrie prietenilor mei virtuali
Aș vrea să le-aducă fiecăruia câte ceva
Măcar o metaforă pe care să o agațe de gând
Unora oximoroane tropi paronime
Pe care să le dea drept jucării copiilor lor
De ce nu, chiar și niște epigrame ar fi bune.
Altora nu le-ar strica niște steluțe! sper să nu supăr pe cineva
Dacă și de data aceasta provoc necaz în loc de bucurie
Atunci promit să plec de pe sait cu prima rachetă
Mă mut pe lună că am auzit că se dau pământuri pe acolo
(aici n-am nicio șansă)
Oricum, decât lunatic pe pământ mai bine pe selena, nu-i așa?

Dac-aș fi eu Moșu’ aș împărți niște after electorale
Poate ar fi alt aer în jur
Iar televiziunile nu vor mai ține cont de cât de des ne spălăm
Cât săpun folosim într-un an și câtă pastă de dinți pe cap de locuitor

Hai, fericite! Că sărbători se subînțelege la noi pe stradă deja
Ne-oamenii au căzut de beția frigului
Brazii se scutură în hohote colorate

Dac-o mai fi vreunul nemulțumit pe-aci mai bine să spună
Ori de nu să sune din clopoțel și să zică degrabă o colindă
Că nu mi-ar strica să-mi fie și mie mai bine la anu’
Că anu’ ăsta...

(6 dec. 2009)