agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2065 .



De repetabilitas
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [acionut ]

2009-12-20  |     | 



Repetabilitatea duce la stagnare, stagnarea impune prezența morții, moartea trimite către un început lipsit de repetabil... Pentru ca apoi totul să fie reluat în procese mici, constante, repetabile. Până la urmă nu suntem elementele minore ale aceluiași proces repetabil numit "istorie"? Da, repetabilitatea este o funcție importantă a procesului istoric deoarece acesta ne învață că unicitatea este o simplă funcție a repetabilității. Nu neg prezența noului în cadrul unei existențe umane și non-umane, dar reliefez importanța vechiului care revine în alte planuri și efecte temporale.
Unicitatea unei acțiuni s-a născut din dorința negării procesului constant, al cotidianului. Originalul există, desigur, dincolo de orice aparență a lumii noastre. Însă acțiunile care par a ne aparține în totalitate au fost recreate (poate nu cu aceeași intensitate) de alte persoane și în alte momente sau spații din prezent sau trecut. Suntem epigonii acestei lumi iar "creația" este iluzia în care viețuim. De aceea, atunci când fugim spre anormalitate, de fapt punem în funcțiune o fază caracteristică a repetabilității, cea a noului care va deveni cotidian, banal și copiat până la saturație. Desigur, pentru câteva secunde, acea acțiune "unică" va părea singura din Univers dar, cu timpul, va deveni o parte a proceselor mentale și fizice fără o funcție alternativă decât a repetării infinite... până ce un alt proces îl va nega, marginaliza, pentru ca mai târziu să fie reluat, readaptat și repetat.
Da, suntem elementele unui mecanism care va continua să funcționeze chiar după dispariția noastră. Nu suntem unici, nu suntem de neînlocuit: natura și acțiunile sale (directe sau indirecte) va găsi un înlocuitor care să repete unele procese, sau să le adapteze, pentru a continua "existența", mai mult sau mai puțin reală, a lumii în care am ajuns să ne complacem cu atâta grație. Suntem pioni și puțini dintre noi am reușit (sau vom reuși) să "construim" ceva original și irepetabil încât să ne confere statutul de ture sau chiar de regine. Suntem mici și negri, simptomele unei boli înfricoșătoare numite viață iar dispariția noastră nu e unică, dar nici repetabilă...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!