Azi plec acasă. Bagajele stau pe jos în cameră ca niște animale tăcute și dolofane. Bine că mai am timp să-mi beau cafeaua.
Parcă aș vrea să-mi cumpăr ceva bun de mâncat.
Sunt în tren. E frig, că aștia nu bagă încă căldură. Poate din 2010. Pute, suntem mulți și înghesuiți. Din bagajele atârnate pe grilaj ne curge în cap zăpada floașcă care se topește. Punem hârtii, ștergem cu șervețele. Parcă mi-e somn. Controlorul a trecut deja și am reușit să-mi găsesc biletul la timp, după ce s-a întors a doua oară.
Am ajuns în Gătaia. Asta e stația mea preferată, pentru că pot fuma în liniște o țigară. Mirosul de brânză, varză și alte chestii oribile mă urmărește până cobor din tren.
Viv-a vis stau cinci studenți pe patru scaune și mânâncă pernițe viva. Eu aș mânca un hamburger din ăla enorm. Ieri mi-am luat unul: mare greșeală Octavia. Îmi înghețau dinții în pâinea rece. Carnea n-o șimțeai și nici sosurile deși la întrebarea „cu ce să fie?” am răspuns „cu de toate”. Jumătate din el era pâine goală, cum e votca aia de scrie pe ea "băutură spirtoasă cu aromă de votcă." Așa și hamburgerul meu. Nu aveau presă în buticul improvizat și cifla a scos-o din frigider. Era lume multă la coadă și asta m-a păcălit.
Am vorbit cu mama la telefon: mă așteaptă tata în gară, că nu poate scoate mașina din parcare din cauza zăpezii. I-am zis să-mi facă mici de mâncare, că dacă-i ziceam că vreau hamburger era rău înspre nesimțire. Adică, vin acasă după atâta timp și îmi cer să-mi facă hamburger. Cei de lângă vor să se joace monopoly pe laptop, colega mea doarme cu capul pe ghiozdan.
În curând mi se termină bateria de la laptop. Asta numai vancanță n-o să fie. Presimt. Bine măcar că au tăiat porcul săptămâna trecută. Ha-haa, se ridică băiatul din fața mea și bănuiesc că trage cu ochiul la ce scriu. Îndoi ușor capacul. Are o iubită și își spun puiu încontinuu. Ea are o sliclă de apă la 2 litri și mie mi-e sete. Am vărsat pe scaun tot sucul pe care mi-l cumpărasem. Am ajuns în altă gară. Mai puțin și vine Bocșa, dar de acolo greu ieșim. Mă duc să fumez o țigară. Low batery, îmi comunică discret, din colțul gurii.
Acum îmi dau seama că s-a făcut mai cald și pot să-mi dau jos paltonul. Mai avem jumătate de oră.
Bine măi, nu te mai chinui, îi răspund și eu, rămâi în ignoranța ta.