agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-30 | |
Ești vulcanul clocotitor, a cărui lavă se prelinge pe mine, ușor, și mă pârjolește, mă cuprinde, mă desprinde, mă adună, mă risipește, mă sărută înfocat, mă soarbe și mă înghite cu nesaț pătimaș, de îndrăgostit.
Eu, un ghețar plutind aiurea, mă topesc iute și ireversibil, sub fierbințeala ta, în ochii tăi mari, ca oceanul în care alunec și mă scurg. Tu – fierbinte, eu – rece, ne contopim atât de bine! Materia din noi se unește, se modelează, se întrupează atât de armonios, de firesc și de plăcut încât nu există nicio urmă de îndoială în privința sentimentelor noastre. Simțim apropierea, contopirea și, apoi, transformarea răcelii în dogoare și invers ca pe o binecuvântare dumnezeiască. Contururile ies la suprafața lumii ca niște statuete zămislite cu grația, priceperea și îndemânarea cioplitorului de marmură. Suntem așa de diferiți și, totuși, așa de asemănători! Tu ești iubire, eu așternutul ei. Tu ești putere, eu gingășia atingerii. Tu ești clocot, eu liniște și pace. Tu ești caniculă, eu adiere răcoritoare. Nu putem fi unul fără altul. Nu putem trăi fără să ne întâlnim, tu – la un capăt, eu – la celălalt, mereu uniți și, totodată, mereu separați. Tu fluid, iar eu în stare solidă, te mulezi după formele mele și, în același timp, mă fasonezi după plăcutul tău gust și simț artistic. Eu mă topesc și tu te răcești devenind eu - fluidă și tu – solid. Astfel, ne inversăm rolurile, tu devenind ghețar, iar eu, evident, vulcan. Și-așa, transformându-ne mereu, niciodată nu vom ști care dintre noi ești tu și care dintre noi sunt eu. Suntem ca două materii într-o singură formă. O formă taijitu. Un chip de fecioară ce are un ochi alb și unul negru. Sau, poate, o configurație rotundă în care, stau lipiți doi peștișori identici ca formă dar înotând unul spre nord iar celălalt către sud. O sferă cu o intrare și o ieșire, rotunde și ele, prin care materia pătrunde sau se scurge, transformându-se continuu și îmbrăcând forma astfel încât rezultatul să fie ceva complet, armonios, reușit. Contururi complementare, culori complementare, spirite complementare. Materie și spirit într-un singur simbol. Asta suntem noi: materie și spirit. Două trupuri guvernate de aceeași iubire. Două minți într-un singur trup. Un trup care este când vulcan, când ghețar. Un spirit care este când yin, când yang.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate