încep să uit
unele lucruri
mi s-a desprins o bucățică de piatră
apoi încă una apoi alta mai
indiferentă am apăsat cu podul palmei să opresc
sângerarea
podul s-a rupt în bucăți
bucățile plutesc o vreme ca un strigăt
apoi se îneacă în aceeași orbire
nu am dormit de două nopți nu am putut
să scriu nimic bun să știi că
umbra mea mă pândește fără milă
mă poartă de ceafă așa cum lupoaica își poartă
vlăstarul credința
mi s-a risipit într-un suflu de cenușă
a inspirat-o umbra mea pe toată mie
nu mi-a rămas
am tăcut și de data asta
mai am un singur obraz de care să
mă sprijin celălalt s-a prăbușit
înăuntru
e o prăpastie în care se aruncă toți nefericiții
i-am disprețuit
încep să uit unele lucruri ca de exemplu
acesta
nu știu pe cine am plâns
sunt toți la fel și sunt toți cu fețele tencuite
în muțenie
umbra asta mă pândește
am mâinile închegate
ca de rugăciune Doamne! (tăcerea tremură de frig)
Doamne! (tăcerea se ghemuiește
în palmele mele închegate) nu mai e nimeni aici
umbra zăvorăște cheile se sparg de podeaua calmă
își dau ultimul țipăt
încep să uit

de cum am ajuns aici
ferestrele au ziduri
ferestrele au ochii închiși Doamne!
din spate ecoul mă privește cu alți
ochi