Singur la părinți,
Sunt singur la părinți!
Și ce-obraznic sunt,
C-adesea-i scot din minți.
Tata-mi zice una,
Mama-mi zice două;
Vorbele-napoi sunt multe,
Cam vreo nouă.
De mă lasă singur
Când pleacă la piață,
Strig în gura mare
Ca o precupeață.
Nea Fănel, vecinul,
Sare-n mare grabă
Și-aruncă cu vorbe
La mine-n ogradă.

- Măi, Georgele!
Măi Georgele,
Nu fă rele !
Ia, mănâncă...!
Ia, mănâncă
Floricele.
Tacă-ți gura! Nu striga!
Se va-ntoarce mama ta!
Taci cu nenea, binișor,
Că ți-oi da doi puișori:
De găină și de rață,
Că-s singuri și ei în viață.

Când se-ntorc părinții
Cu de toate-n brațe,
Toate sunt de-a valma,
Numai boroboațe:
Masa răsturnată,
Ca o navă parcă,
Seamănă prea bine
Cu-a lui Noe arcă.
Scaune în juru-i,
Unul câte unul,
Parc-ar fi soldații
După ce-a tras tunul.
Iar pisica neagră
Luată-n sus de coadă,
Parc-a prins să zboare
Sub efectul Coandă.


- Măi, Georgele...!
Măi Georgele,
Nu fă rele!
Ia, mănâncă...!
Ia, mănâncă
Floricele!
Stai cuminte, nu strica
Scaunele toate, masa.
Pisicuța, las-o-n pace!
Puișorii, dă-i încoace!
Lasă poznele! Ești mare,
Treci de-acu’... la învățare!