Remeber: Virgilius a compus „Georgicele” la îndemnul lui Maecenas, un apropiat al împăratului Octavian, cu scopul de a stimula agricultura imperiului, deoarece în acea perioadă, Pompeius, cu flota sa, bloca alimentarea peninsulei cu grâne.
Acest poem reia ideea augustană a reîntoarcerii la vechile moravuri austere ale
romanilor, văzută ca soluție, nu doar pentru criza morală a statului, ci ca metodă de a rezolva toate problemele grave cu care se confrunta societatea romană în acea vreme.

Împăratul Octavian, cunoscut și sub numele de Caesar Augustus, a fost un mare umanitarist, în cel mai profund înțeles al cuvântului. El a preluat conducerea Imperiului Roman într-o epocă degenerată, foarte asemănătoare celei pe care o trăim noi.
Erau la modă prostituția, divorțurile, avorturile, alcoolismul, venalitatea, crimele, grevele, liberalismul, homosexualitatea, delincvența juvenilă, lașitatea, ateismul, jecmănirea, defăimarea și hoția. Roma era paradisul gangsterilor, perverșilor, a leneșilor, întocmai ca în România de azi. Precum astăzi (nu numai în România) forțele legii și ordinii erau atacate de mulțimi, copiii erau nesupuși, nu arătau niciun respect părinților și țării, nici o femeie cuviincioasă nu putea circula pe stradă în deplină siguranță, nici măcar în toiul zilei!! Iar potlogăria, negoțul necinstit, mituirea străinilor erau în creștere în tot imperiul. Striviți sub talpa afaceriștilor din marile orașe erau și fermierii onești, coloana vertebrală a armatei și a spiritualității romane.
“Ce e de făcut??” se întreba Cezarul, stând în iatacul său, înconjurat de sclave egiptene.
Existau și pe atunci liberaliști, ca și astăzi, iar ei ziceau ce spun ei întotdeauna după ce aduc țara intr-o asemenea stare de nelegiuire și indiferență expusă plurilingvistic: “Niciodată n-a fost mai bine! Priviți câtă libertate! Priviți câtă egalitate! Priviți cum a fost înlăturată ipocrizia sexuală! Mamăăăă!! Oamenii simțeau o strângere în organe ori de câte ori se gândeau la viol sau la preacurvie, iar acum pot să le practice cu voioșie”
Ce spuneau conservatorii, morocănoși și neiubitori de petreceri ale acelor zile?? Ei bine, nu prea mai erau mulți. Mureau batjocoriți în bătrânețea lor. Iar copiii le erau asmuțiți împotriva lor de către furnizorii luminii sintetice de soare și de lună, de către exhibiționiștii politici ai lui totulpentrunimic, de către cei ce-i iubeau pe barbari (venetici??) atât de mult încât vroiau să le deschidă toate porțile, pe soldați să-i forțeze să depună armele, iar pe barbari să-i lase să năvălească în cetate.
Cam așa arăta Roma în care se reîntorcea Caesar Augustus, după ce le-a tras o bătaie zdravănă celor doi amorezi – Antoniu și Cleopatra – la Actium. Acum, să gândească fiecare cum dorește, în legătură cu vremile confuze de astăzi!
Ce metode a folosit Cezarul pentru a restabili ordinea în această bulibășeală?
A făcut tocmai ce nouă ni se spune mereu să nu facem, ceea ce ni se spune că nu va avea niciodată câștig de cauză: a prescris morala prin lege și a constrâns la respectarea acelor legi de neconstrâns, cu o forță polițienească crâncenă și încruntată. A considerat ilegală comportarea necuviincioasă a cetățeanului roman. Mă auziți? Ilegală! Iar romanii prinși că se purtau necuviincios erau spânzurați, aruncați în puțuri sau în gropile cu lei, ori trecuți prin alte experiențe care să le trezească gustul de a se comporta decent și vrednic. “Și a reușit?” - mă vor întreba campionii liberalismului. Unii spun că da! Porcii au dispărut în mod miraculous. Și, tot acei “unii” mai spun că acea epocă, care a aplicat o opresiune - astăzi de neconceput - a rămas în istorie ca “Epoca de aur a Romei”.
Ce vrea să sugereze cretinul acesta, se vor întreba cârcotașii urbei!! Vrea oare să urmăm acest exemplu sângeros??
Bineînțeles că vreau! Tot timpul mă gândesc la așa ceva: haideți să-i silim pe ROMÂNI să fie așa cum ar trebui să fie. Sunt eu pentru aruncarea netrebnicilor în groapa cu lei? Pentru a le da satisfacție celor ce cred că am trupul acoperit cu solzi de șopârlă, am să răspund: Da. Categoric. Chiar în după-masa asta, dacă se poate. Dar, pentru a-mi dezamăgi prezumtivii critici, am să adaug că nu vorbesc serios. Nu-mi fac nici o plăcere pedepsele crude, nefirești. Mă fascinează în schimb faptul că un bici și un morcov pot să-l pună pe măgar în mișcare și că această descoperire din timpul domniei Împăratului Octavian ar putea avea oarecari aplicații asupra faunei umane din era călătoriilor spațiale.
După unii “strategi”, biciul și morcovul au fost, din timpuri străvechi, așezate la temelia sistemului competiției libere, numai că diferiți binevoitori au mutilat logica sistemului, până ce acesta a devenit de nerecunoscut...
Dacă tot se repetă istoria, să se repete, în adevărata ei splendoare, și spre binele oamenilor