Celebritatea este rezultatul maxim pozitiv
Al muncii creativ-desăvârșită a geniului!

Deși de mii de ani se-mpart săruturi
Cu dragoste, prietenie sau durere,
Nu este fiecare sensibil în aceeași măsură
La primirea sărutului.

Edilii orașului, adepți ai frumosului,
Sensibili la dragoste,
Au planificat
Amplasarea sărutului celebru
În parcul Libertății Cancicov
Între maternitatea Spitalului Municipal,
Miliția Județeană și calea ferată.

Într-un acord între primărie
Și școala pe care o urmam
S-a hotărât lucrarea,
Locul, suprafața,
Timpul efectiv necesar
Edificării proiectului
De la-nceput pân’ la sfârșit.

Elevii munceau nerăbdători
Să vadă și ei adevărata poartă
Prin care aveau să treacă perechi
De-ndrăgostiți împărțitori de sărutări.

.....................................

După sărutul la poarta monument
Urmau clipe de liniște și fericire;
Când aspirațiile viselor
Erau din start de neîndeplinit
Curgeau chiar lacrimi uneori
Lângă imensa Coloană Infinit.

M-au trecut fiori pe mine-apoi,
Când după ani, prin parc am revenit.
Am simțit semnificația cu-adevărat
A operelor celebre, monument,
Disponibile în mărime naturală
Pentru sute de copii la joacă,
Zeci de tineri îndrăgostiți...

Părinții și copiii
Admirau Poarta Sărutului.
Pensionarii în veselie
Poposeau la Masa Tăcerii;
Lăsau gândurile să urce
Pe Coloană spre Infinit.
Citeam pe fețele tuturor
Sinceritate și voie bună.

Eram și eu mulțumit.
Sudoarea de pe fruntea mea
Făptuise-alături de cea a multora
Complexul monumentelor Brâncuși
În inima parcului,
In inima orașului,
În inimile oamenilor.