agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-11 | |
ce mai faci de când ai plecat?
ești fericit? ai tot ce vrei? sper că da, eu mă mint că da ca să cred c-a meritat totul hai s-o luăm de la început, reformulez, mă rezum la ce mai faci? ești bine? mă bucur să aud că da, normal că și eu, am de ales?! hai s-o luăm de la început ce mai faci, dragul meu? ah, nu mai am dreptul să îmi fii drag, iartă-mă, uitasem hai s-o luăm de la început ce mai faci? mă bucur să aud că ești bine, da, da, și eu și eu sunt bine, nemaipomenit, e frumos că suntem amândoi așa de fericiți, e minunat, e ca într-o poveste viața mă târăște după ea și-mi șopteste zilnic hai să ne ținem de mână și să murim un pic câte un pic și mă doare, pe mine mă doare mai mult de-un pic, dar tu nu trebuie să știi, tu n-o să afli niciodată cum încurc străzile și umblu toată noaptea plângând, căutând o nouă viață în care să-mi injectez veninul, durerea, ca să pot trăi încă o zi, simt că mor în fiecare zi și nu știu cum pot uita o parte din mine, nu știu să mă tai, să mă înjumătățesc, nu pot să mă smulg din mine nu pot să te ucid și te întreb într-una ce mai faci, mă întreb într-una ce mai faci, pentru că, știi, eu nu sunt bine, mie mi-e dor de noi, eu plâng, eu sufăr, eu îmi smulg părul din cap și încerc să îmi omor toți neuronii în timp și viața râde și dumnezeu râde, toată lumea râde și spune e copil, e doar un copil, dar ei nu înțeleg că nu poți iubi decât o singură dată pentru că ei trebuie să iubească de mai multe ori pentru fiecare că asta meseria lor și-atunci viața iarăși mă culege de pe străzi și mă cară-n spate, mă târăște după ea, dar n-ajungem niciunde așa, i-am mai spus că eu n-ajung decât să te-ntreb ce mai faci, nu sunt destul de înaltă, se pare, și mi-e dor de tine hai s-o luăm de la început pentru că eu tind să uit, uit sfârșiturile, uit cum mă cheamă, uit totul fără tine, și mi-e rău, groaznic de rău de la vinul ăsta și iarăși n-o să merg singură spre casă în noaptea asta așa că hai s-o luăm de la început, te rog
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate