Am căutat în dicționar cuvîntul "slovă". Denumind un
caracter chirilic, acest cuvînt a circulat multă vreme
și la noi, desmnînd tocmai ideea de ... cuvînt. Un
cuvînt care poartă în literele sale un anumit grad de
erudiție, de înțelepciune.
De aceea spun că tînărul George Proca și-a denumit în
mod îndrăzneț cartea apărută în 2009 la editura Sfera
din Bîrlad "Slove". Pe lîngă indubitabilul caracter
arhaic al cuvîntului, înțelepciunile ce s-ar putea
desprinde din această carte ar trebui să fie unele
aparținînd maturității lirice, pentru că despre aceasta
este vorba, despre o carte de poezii.
George Proca s-a născut la 6 aprilie 1990 în Bîrlad.
Și atunci apare întrebarea: cum poate un tînăr de numai
20 de ani să ne împărtășească "slove"...?! "Zac slove
aruncate în abis/ destin făurit, scris în tindă". Aceste
două versuri din debutul cărții dețin puterea de a ne
asigura că autorul este conștient de actul creației sale,
slovele abisale denumind înțelepciunea și, puțin arghezian,
denunță puterea cuvîntului ca "destin făurit", unde
altundeva decît în spațiul ascetic al tindei...
Caracterul etern al slovei este declinat în: "Vestigii
fost-au, sunt, vor fi în veci/ un sarcofag de vise coapte,
putrede/ în care stelele-ți îneci/ și-a căror greutate
fi-va-mi lespede".
În poemul următor George Proca dă o definiție aș zice
plauzibilă liric a Poetului: "este poetul, numai el,/
damnat pentru eternitate/ să poarte un duel/ cu propria-i
realitate". Și continuă: "un velier fără de velă/ în
așteptare de vînt blînd/martor și santinelă/ a timpului
trecînd".
Pasul trei al tînărului poet este acela de edificare
sine-poezie: "și m-am îmbolnăvit eu de cuvînt/ ca prunc
de scumpă mamă/ și uit ca să mă înspăimînt/ cînd haosul
mă cheamă".
Se trece apoi la o altă dimensiune, aceea de muză: "și
cu buze de mătase/ rujate cu praf de stele/ inima îmi
sărutase/ dezrobindu-mă de rele".
Cîteva etape ale cărții sunt închinate ființei iubite.
Versuri nesemnificative. Proaspăta absolvire al liceului
îl determină să-l evoce: "speranță pentru omenire"...
"Liceu, mausoleu fantomelor divine".
Se poate spune despre tînărul George Proca un adevăr fără
echivoc: contrar vîrstei sale este preocupat de Marea
Poezie pe care, nu mă îndoiesc, peste cîțiva ani o va și
scrie dacă harul său va găsi un îndrumător.
Să-i dorim succes!