|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
este
personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Diana Manaila [Hana ]
2010-07-18
| |
atât de adâncă durerea amurgului
în care tu ai plecat fără să mă cunoști
să te îngropi cu femeile tale înăuntru
mâinile mele legate într-un mănunchi pe o cruce nedusă
într-o îmbrățișare
stau ghemuită în același poem al curburii
oamenii alunecă pe brațele mele lucioase, hmm, brățările mele
pe care am început să le socotesc descrescător
să te duci ca și cum ai născoci un tărâm
să te duci ca un călător al ierbii de altundeva
unde îmi albesc rochițele unui nou prezent fără de început
în care mă lungesc și aștept și aștept și aștept
 |
|
|
|
