În momentul în care atingi "oboseala culturală", realizezi faptul că nimic nou, sau măcar ceva aparent nou, nu te va surprinde (Watashi wa sawaru bunkateki kentai, atarashii nanimo, aruiha atarashii oboshii, odoroki nanimo). Orice subiect, fie literar, cinematic sau de altă natură culturală atinge, destul de repede, culminația succesului inovator, iar de sus nu poți decât coborî. Am realizat prezența unei "oboseli psihologice", o eră "academică" a încercărilor de relansare, de copiere a informațiilor cândva noi și utilizarea acestora în scopuri imediate. După cum sublinia un istoric român într-o lucrare în limba franceză, în această clipă se instalează scleroza mentală a individului, momentul în care acesta suprinde decăderea intelectuală și nu mai poate reconstitui niciodată trecutul "glorios".
Desigur, voi încerca să coroborez informația trecută cu cea prezentă, voi încerca să utilizez fiecare stimulent necesar (aproape orice stimul extern), dar nu voi reuși decât să revin la sentimentul nostalgiei, la durerea imediată, cotidiană: nu voi reveni NICIODATÃ la forța și vigoarea creatoare de acum cinci sau chiar zece ani. În cel mai bun caz, ambiția și voința minimă de a rămâne pe un plan existențial normal vor fi de ajuns pentru cele câteva decenii (ca să fiu optimist!) care-mi mai rămân din viață. Pentru restul zilelor, voi încerca să compensez nu prin inteligența nativă (care, se pare, s-a pierdut imediat ce un scop constrângător imediat a dispărut și s-a instalat apatia), ci prin elementul simplu: Watashi wa majimena desu.