agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-19 | |
Cu mulți ani în urmă am primit un cadou neprețuit din partea Mamei mele – un crin plăpând. Traversase oceanul, într-o batistă umezită, în poșeta Mamei. Mare ne-a fost mirarea când am văzut că rezistase istovitoarei călătorii din România până în Canada.
Am plantat crinul într-un vas și l-am așezat cu grijă pe pervazul ferestrei mele, în bucătărie. Nu bănuiam atunci, că această mică plantă va deveni un simbol al dragostei pe care Mama mi-a purtat-o de-a lungul vieții sale. În primii săi ani, crinul dădea naștere doar la frunze ascuțite și verzi. Glastra era înconjurată de alte flori – orhidee, violete, cyclame, asparagus, crăciunel… Au trecut câțiva ani, până când, în 29 Martie, ziua de naștere a Mamei, tija florală, ivită cu câteva săptămâni înainte, a dat viață unui boboc, care s-a deschis în trei cupe mari, cu petale roșii – portocalii. Erau o încântare pentru ochii mei; razele soarelui, care pătrundeau prin fereastră, se proiectau pe petale, învăluindu-le într-o aură strălucitoare. Am sunat-o atunci pe Mama, care locuia în România, împărtășindu-i bucuria „Mamă, crinul de la tine a înflorit pentru prima dată, de ziua ta! Sper ca în fiecare an să îmi vestească, prin florile lui, faptul că tu ești sănătoasă și în putere.” De atunci, crinul meu înflorea în fiecare an, aproximativ la aceeași dată, ziua Mamei. Sfârșitul anului 2003 a adus cu el o mare durere în sufletul meu – moartea Mamei dragi. Cu o zi înainte de trecerea în Noul an, inima ei obosită a refuzat să mai pulseze; avea 79 de ani. Venisem în România – ultima bătaie a inimii am simțit-o aproape; își dăduse ultima suflare în brațele mele. Doi ani la rând, după plecarea Mamei într-o altă lume, crinul nu a mai înflorit; suferea și el în tăcere, alături de mine. Doar frunzele lungi și ascuțite aminteau de gingășia cu care îmi încântase privirea odată. În al treilea an însă, în preajma zilei Mamei, au apărut două tije florale. La vederea lor am lăcrimat; le urmăream în fiecare dimineață, le mângâiam, le vorbeam, sperând ca astfel își vor deschide mai repede cupele colorate, spre lumină. De atunci, crinul Mamei își oferă florile roșii – portocalii în fiecare an, la aceeași dată. Anul acesta, spre încântarea mea, au răsărit trei tije. Cupele cu flori s-au deschis de ziua Mamei, amintindu-mi dragostea nemărginită pentru fiica sa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate