I

Soarele-și arată ochii bulbucați,
absoarbe lumina cerului. A ajuns la roșu-indigo
electrificând licurici pretutindeni.

II

Luna apare, ridică
broaștele uscate de pe nuferi.

Privirea Luceafărului
străpunge satelitul,
se fixează în mijlocul lacului.
Raza i se descompune în praf de diamant,
El se-arată.

Mersul e lin , fantomatic :
licuricii scânteiază. Își
desface părul, Venus se înclină
în afara orbitei.
Luna nu posedă polul potrivit, aducerea asta
e mult prea riscantă.

III

Acum

alunecăm, ne luăm de mână, oasele ni se
zgârie, ne șlefuim urlând, în apă,
printr-o trecere universală ne sfărâmăm, dragule,
toți patru...