Vă amintiți de Bubulina din „Zorba grecul”, de personajul din film dacă nu din romanul lui Nikos Kazantzakis? De secvența în care bătrâna curvă moare întinsă pe pat și camera îi este jefuită de un cârd de femei ca niște corbi. Nerespectarea intimității cu moartea a Bubulinei, șocantă, mi-a fost readusă la suprafața memoriei de citirea articolului „Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Păunescu” de pe Contributors.ro, scris de Vladimir Tismăneanu.
Deoarece textul a fost publicat chiar în ziua morții poetului, în 5 noiembrie, redactat la repezeală, după cum se observă din anumite greșeli, m-a oripilat. Tismăneanu parcă s-a repezit să fure din lucrurile Bubulinei, a ținut febril să fie pe fază, în față, cu ochii rotiți hulpav, dând din coate, ca să nu piardă ocazia. Dacă nu mă înșel, jefuitoarele cotoroanțe ale lui Kazantzakis au invidiat-o pe Bubulina pentru mărunțișurile ei și au urât-o pentru numărul amanților. Jefuind-o când tocmai a murit, au crezut că astfel se răzbună pe ea și-o pedepsesc fiindcă a fost altfel, ieșită din norme, dedulcită la un lux inaccesibil lor. Ce a socotit Tismăneanu când și-a publicat textul, n-am decât să bănuiesc. Probabil că și-a imaginat că procedează corect, punând rapid pe masă tot adevărul, ca să stopeze tămâierea deșănțată și isterică a răposatului pe considerente emoționale și de rating. Însă, având dreptate în toate afirmațiile, a decartat adevărul într-un moment total nepotrivit, avid să atragă atenția.
Nu sunt deloc un adept al concepției să vorbești doar de bine despre morți. Este o ipocrizie. Dar Tismăneanu nu pățea nimic dacă aștepta ca Păunescu să fie măcar îngropat. N-avea nimic de dezvăluit ce nu suporta o amânare de măcar trei zile, în fond a adunat la un loc niște lucruri știute.
N-am fost un iubitor al poetului, ca om l-am considerat întotdeauna un porc, cum s-a autocaracterizat într-un vechi interviu televizat realizat de Mihai Tatulici, iar ca politician mi-a trezit repulsie nu o dată. Dacă se aplica punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, Păunescu n-avea ce să caute în politică. Și ar fi fost igienic. Totuși, citind „Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Păunescu”, conceput când corpul omului nu s-a răcit încă bine, n-am putut totuși să nu mă întreb dacă Tismăneanu este un om rațional sau un monstru. Fiindcă a procedat odios. Cu umanitatea eclipsată.
Dumnezeu să-l ierte pe Adrian Păunescu!
Alexandru Petria
Text aparut pe Agentia de Carte