agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-13 | |
Toate castelele mi s-au năruit, tot ce era valabil în mintea mea în materie de viața și moarte a explodat... Nici măcar singură nu mă simt, e o senzație de ultra singurătate, de șoc existențial, de rost și motivație, de bine și rău, de fals și adevărat... De ce știam eu că vei pleca brusc, când de altfel nu știam nimic... nu știu...
În 1992 cineva cu grad lumesc știut și grad esoteric neștiut mi-a spus: "omul acesta trebuie să dispară - fiindcă trebuie să dispară!" M-am supărat atunci, mi-am zis că e nebun, că pământurile ce i s-au returnat lângă titlurile uzate i-ar fi luat mințile... abia de curând mi-am adus aminte aceasta discuție... propovăduitorul morții e mutat de câțiva ani în cimitir... îmi spuneam prin septembrie atunci când din întâmplare i-am văzut monumentul funerar că deși vorbea nonșalant de programarea morții altora, Dumnezeu îi astupase gura cu pământ... Și totuși, dacă plecarea ta a fost nițel forțată?! Nu, nu acum... încă de atunci, de când noul globalism enumera disparițiile necesare? Trebuie să mă mint că ești pe aici pe undeva, că există coincidențe... dar mi-e tare greu cu minciuna, fiindcă știu sau știam că nimic nu este întâmplător... Mi-e greu să scriu, mă biciuiesc gânduri, revolte interioare, deznădejdii... mi se pare inutil să ies, să strig, să urlu... cui i-ar păsa cu adevărat până la capăt... "Vino și tu la un memorial" ... La ce bun?! M-am rugat cu cerul și pământul de ei înainte: "Haideți să-l chemăm, dați-o dracu de politică, tinerii trebuie să știe Limba Română". Și mi-ați spus că nu se poate că nu e de-al vostru... că are altă culoare... Acum s-a decolorat... de tot. N-a fost decât al Limbii Române, al Istoriei adevărate, al iubirii... cu toată firea lui fenomenală, greu de înțeles... Nu mai mare, nu mai mic decât oricare om al culturii românești... A fost El un colos autentic, irepetabil... grade de comparație pot exista între elemente de aceiași natura... Când veți înțelege oare că originalitatea individului uman nu suportă grade de comparație? Puteți cataloga surogatele, oamenii care se comporta ca măști ale altora atât în gândire cât și în comportament... Nu ieșeam nici înainte în miez de cetate, știam că vi-s urechile înfundate cu ideiile și prejudecățile altora... nu mă mai chemați... mi-e deja foarte târziu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate