urcam tăcuți spre moară
o poveste cu personaje absente
legați de timpul subțiat
ca o voce de hârtie risipită pe caldarâm
un desert sofisticat
plutind în loc de gânduri
repetam nevrotic ultima scrisoare a poetului
cu urări de colocviu și semnătură
cât de solemni suntem în gesturi
când nu știm cum să ieșim dintr-o iubire...

un lup ne ținea de mână
din când în când
ne arăta locul nostru în lume

un copil desena luna