nasul pe sus al trufiei
ce se scaldă într-o mare de banal
neajuns de niciun deget cu inel de aur
merită doar o batistă chiar neparfumată
să ascundă ce se scurge iarna
și nu parfumul coapselor provocatoare
ale primăverii

trufașu-întrece-orice măsură
se depășește pe sine-n toate
ajunge pe culme înainte de-a se cățăra
în profunzime înainte de a se arunca
în miezul ideilor înainte de a sparge
ADEVÄ‚RUL

trăiește de fapt în minciună trufașul
se ridică-n slăvi de unul singur
pășește pe norii tulburi ai autostimei
până-și mulțumește eul însetat și flămând cu
MINCIUNA