ne deșirăm zilele dintr-un ghem finit
într-altul infinit
facem istorie
una nedefinită
ațe înșirate pe carnea timpului
secundele miilor de ani lumină
toarse în firul căii lactee
înverzim
iubim
ruginim
urâm
murim
renaștem apoi din spuza cenușei
coconi înveliți în același fir
placentar
cu primul strigăt împlinim cuvântul
purtăm o nouă lumină
avem o nouă mamă
mușcăm cu lăcomie din aceeași carne
o luăm de la capăt
neștiutori
învățăm
studiem materia
creem viața și distrugerea ei
ne autosugestionăm dumnezei atotcunoscători
inventăm religii
profanăm credințe
declanșăm războaie
ucidem semeni
ne bucurăm pentru ucigași
îi proclamăm zeii planetei
uităm să ne bucurăm pentru văz
pentru auz sau poziția bipedă
uităm că suntem vii în putrefacție
supurând în bubele neadevărului
ne amăgim în eros
catapultați de plăceri
lăcomim arginți
vindem cumpărăm scalvi
îi nimicim în sărăcie
ne credem buricul pământului
sfidându-i uterul plin cu pieile noastre
bem legile vremilor diluate-n salivă sărată
ne mirăm că suntem din același lut cu ceilalți
care strigă de durere
care plâng de frică
și sunt triști că mai sunt
bucurâdu-se numai că se deșiră
în sunetele scurgerii aceluiași nisip
în clepsidră
mai au încă memorie
nu uită unde și cum se duc


15 decembrie 2010