agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-13 | |
Jakab József, Păpăuți, 37 de ani, mecanic auto.
- Era prin anul 1988 sau 1989. Trebuia să facem poteci de vânătoare, nu prea departe de vila lui Ceaușescu din Covasna.Am fost trimiși eu și un văr de-al meu din Covasna. El a observat ursoaica. Eu mă uitam pe coastă, la vreo 300 de metri, unde am văzut puii de urs. În apropiere era și o hrănitoare de cerbi. Ursoaica avea doi pui mici și unul mare din anul trecut. Era la 15-20 de metri de noi. S-a ridicat în două picioare, apoi a pornit spre noi. Am luat-o la fugă devale, dar și ea fugea după noi. Noi am alergat circa 300 de metri. Am avut noroc, pentru că din pădure am ieșit la locul de aterizare al elicopterului. Ne-am întâlnit cu domnul Kerekes Árpi și cu pădurarul Barthi Zoli. Ne-am dus și am băut câte o sută de grame de rachiu. Mai târziu ne-am dus toți patru înapoi să strângem uneltele, bagajele, că le aruncasem pe toate în fugă. Atunci am constatat că ursul la vreo 50 sau 60 de metri înainte de a ajunge la poiana unde era locul de aterizare al elicopterului, de pe drumul de TAF, pe care alergasem noi, nu a mai fugit după noi și a intrat în pădure. Mai târziu eram tare speriat! Mă duceam ziua după lapte și mă uitam dacă nu vine ursul după mine, deși eram în sat. De atunci... multă vreme nu m-am mai dus în pădure!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate