știam unde e
după lumina roșie
avea o pipă de os c-un fel de lujeri
și tutun
se auzea
un fel de white noise

atunci aveam timp
scoteam tot plușul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine știe
striga în somn
și-am văzut oameni mari
căzând de pe scară

se lăsa dus de copii
făceau cărucioare de lemn
le coborau huruind ca în mină
eu fugeam să m-ascund
între palmă și bara de lemn
acolo era tata
ținându-se bine

mai întâi se ridica într-un cot
apoi mi-era tată
își târa piciorul
de colo-colo
câteodată voiam să-l îndes înapoi
ca pe-un vierme
ce sferă perfectă ar fi fost
cu lumina ei roșie înăuntru

în parc
mă ținea de mână
eram îmbrăcată subțire
frigul se unduia
undeva lângă fier
îmi legam balonul acolo
și-i ceream bricheta
să mă joc cu ceva
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aș fi vrut să-i mănânc
cel mai tare

nu-mi amintesc nimic
despre tata
e ca și cum m-aș juca cu o flacără
să văd până când
pot ține mâna deasupra