Orice negare de sine și încercare de evadare din arealul de certitudini care te definesc, te expune cu bună știință întâmplării, oferindu-ți amăgitoarea alternativă a pătrunderii sub reflectoare și analize străine.

Acolo , poți fi cel mult o curiozitate, un alt „altcineva” de altundeva, o prezență insolită cu parfum exotic.

Nu îți poți înlocui amprentele, sau apăsarea cu care lași urme în nisipul părerilor, marcându-ți traseul, fie el cultural, social, sau de orice altă natură, cum nu îți poți înlocui definiția genetică.

Nu poți păcăli pe nimeni dorind să pari negru sau chinez.

Nu poți fi, sau să devii, ceea ce nu ai fost creat, educat să fii.

Doar rămânând ceea ce ești păstrezi șansa să însemni ceva pentru nivelul de la care analizezi și privești împrejur fără să deranjezi echilibre greu de priceput, disonând, șocând, agresând,oripilând.

Construindu-ți susținerile cu atenție și corectitudine devenind „acel …”, sau „cel mai dintre acei…”,dar niciodată negrul sau chinezul… poți să generezi o definiție care să te conțină, altfel…

Caută să înțelegi cât mai bine ce ți se întâmplă pentru a traduce pe înțelesul alor tăi încercările tale.

Nu risca să devii și să rămâi cel mult o ciudățenie într-o menajerie de circ jonglând cu stângăcie cu banalități și inutilități în fluierăturile și râsul celor din penumbră.

Aplauzele nu înseamnă adesea decât o scuturare lovită și zgomotoasă a mâinilor.