nu i-a citit nimeni rețeta lui D.
el nu știa îi făcea bine să creadă că are succes
căuta muza tacticos și discret
parcă s-ar fi aruncat în lucruri după ea
ar fi-ngropat acolo plânsul
parcă și-ar fi ieșit din carne
ca o săgeată în fiecare obiect mărunt
vedea femei sculptate-n sare
cu sfârcurile pân'la cer
cai ce păstrau în copite neterminatele
câmpii din pampas

e greu să scrii poezie într-un spital
D. se simțea parcă închis
în umărul unui violonist nebun
-amintiri infectate de paracetamol
-bolnavi ca niște cărăbuși
dospiți la întuneric ce
se înghesuie la analize în fiecare dimineață
aici sunt mulți dependenți de tomografii

se gândise în timp ce-și plimba trupul
printer saloane
(mintea era în largul unor mări străvezii)
să-nceapă un jurnal poetic


«de azi n-o să mai scriu cu rimă
doar versuri albe ca spitalul
ca oasele acestei pagini însetate
de scrijelit foaie nemernică
ce-mi spurci durerea ca o ciumă
și timpul tot apasă pedala aia
de n-ar intra într-un copac
să-ntârzii bătrânețea o secundă
poezie jumătate inimă jumătate animal
de azi n-o să mai scriu cu rimă
doar versuri albe ca varul
de sub unghiile acestei mâini stângace»