lumina caldă ce nu te-a bronzat
și nu ți-a mângâiat privirea
matinalul concert de păsărele
la care tu nu ai avut niciodată bilet
adierea răcoroasă de vânt
ce nu s-a jucat prin părul tău rebel
aroma divină a micșunelei
ce nu ți-a îmbălsămat sufletul de copil
biblicul măr ce-n fiecare vară
se coace în ram de dorul tău
seninul cer cu stele ce te caută
în fiecare noapte în curtea părintească
zăvoiul tatei cu plopi și plute albe
ce încă te mai așteaptă să te joci
copila nevinovată care mai pândește
și-acum lângă portiță aținându-ți calea…

pentru dulcea mângâiere a mamei
pe care am primit-o eu și pentru tine
mirificele poveșt ale tatei șoptite numai mie
seara lângă sticla afumată a lămpii
bătrâna bicicletă acum uitată și ruptă
cu care tu încă nu te-ai plimbat
descântecul de dor cu care baba rada
nu ți-a lecuit niciodată durerea de cap
crezul pe care într-o zi sfios l-am rostit
în bisericuța noastră și în locul tău
copiii mei buni și frumoși dăruiți de zeu
ce îmi înseninează amurgul vieții
crucea pe care niciodată nu o vei avea
și locul lăsat mie liber în cripta neamului
cărțile pe care fără să te-ntreb
le-am scris poate prost și în locul tău…

pentru toate bucuriile adunate pe pământ
și toată fericirea ce nu mai încape-n cuvânt
mă iartă azi și-amintește-ți de mine umilul
mult iubite străin Frate al Meu Nenăscut!