Mimez micimea dar mi-e dat zeiescul
Deși-s născut târziu ori prea devreme
Căci azi nu mai există teoreme
În liric anarhia e firescul.

Apar duium de scrieri anateme
Ce murdăresc în pagini gri Cerescul
Mânjind cu excremente eminescul
Debutul Poeziei să-l blesteme.

De frica lor nici nu mai ies afară
Privesc desfășurarea de la geam.
Arghezi ori Nichita nu gafară

În dragostea de patrie și neam.
Îmi amintesc în jind pe dinafară,
În patima romantică fugeam.