Știi de câte ori poți cuprinde cuvintele? Da, am aflat că știi, însă eu nu știu. Cuvintele îmi pot vorbi despre mine sau despre tine, însă cât de mult pot cuprinde cuvintele, uneori, când e liniște? De trei ori? Nu știu, dar să presupunem că o singură data. Și asta pentru că visele se pot împlini o singură data. Totul în viață se întâmplă o singură data. Atunci și cuvintele pot fi cuprinse o singură data.

Dar unde încep și unde se termină cuvintele? Poate fi tema unui tablou extrem de complex, ce poate fi schițat de fiecare dintre noi. Și tu poți să încerci. Dacă îți va reuși, vei afla secretul din culisele lumii. Acolo e locul în care ajungi după ce se termină cuvintele, dar acum poți face o schiță.

Până îți iese, mă gândesc la tabloul meu. Ar putea fi alb, fără niciun cuvânt. La început. Apoi ar veni cerul. Și zilele. Și soarele. Și norii. Aș vorbi în gând cu fiecare. Așa ar apărea cuvintele, dar mai durează puțin până să le înțeleg rostul. După aceea ai putea să-mi explici tu de ce e atâta zăpada în cer. Când îmi explici, se naște primul cuvânt. Cer! Îl rostim împreună și de aici începe povestea cuvintelor. O poveste în care cuvintele se joacă, sar, râd, plâng, se îmbrățișează, se pierd și într-un final se regăsesc. Cuvintele trăiesc prin mine și eu trăiesc prin cuvinte.

Într-o zi mai descopăr un cuvânt important: pământ. Îl rostesc de una singură și din clipa aceea povestea cuvintelor devine o joacă de-a râsul-plânsul. Tabloul nu mai e alb, iar zăpada nu mai e zăpada. Doar cerul e cer și pământul e pământ. Iar la capătul lor poți cuprinde cuvintele doar o singură data. Și când nu mai sunt cuvinte? Atunci vei ști secretul din culisele lumii.