Vă sugerez ca d-acum încolo, p-aci și pe dincolo, să vă folosiți timpul liber pentru operații de resuscitare, iar restul timpului să-l alocați decriptării.*
Personal m-am hotărât să fac pasul ăsta, capital, după ce s-a-ntors din Belize, ori de prin naiba știe pe unde o fi fost/bântuit solitar, Bogdan Hossu, Președintele „CNS – Cartel ALFA”, pentru a se pronunța, aci-n țară și-n fața noastră „în favoarea categoriilor adulte, nu minore ale rectificării veniturilor”, așa că urmărirea sa penal-internațională, din punctul meu de vedere, a-ncetat cu de la sine voie. Eu unul, nu-l voi mai cita niciodată, pentru că nu vreau să fiu acuzat de plagiat – ba, n-am să mai citez nici din textele-mi proprii! Cu alte cuvinte, sunt în stare să merg cu resposabilitatea-mi până la capăt, adică până la spânzurarea ori arderea-mi pe rug, iar dacă nu-mi mai fac „sinteza silelor”, să știți că m-am sinucis din culpă – decizia-mi aparține, așa că dumneavoastră vă puteți informa, pe larg, în funcție de interesele personale urmărite. În ceea ce privește orice detaliu, am stabilit, cu premeditare, prețurile: micro, mini, mici, modice, mărișoare, mari, macroscopice, apocaliptice. Opțiunile vă aparțin, sperând că nu vă vor fi filtrate și nicidecum infiltrate politic. Detest filtrele. Mie-mi plac lucrurile și faptele virgine. Așadar, să trecem, pe scurt, înspre expunerea faptelor ce-mi susțin decizia!

În fond, ce fac învățătorii și profesorii pe parcursul exercitării profesiei lor? Păi ei plagiază și educă-ntr-ale plagiaturii. O învățătoare copiază pe o tablă niște litere și niște texte ce nu-i aparțin, apoi aceasta îi pune pe copii să copieze la rândul lor, iar elevul care ajunge „la performanțe” este premiat. Prin urmare, Ioan Mang are dreptate atunci când spune că: „… nu lucrările mele sunt plagiate”. Dacă Premierul avea răbdare, păi domnul Mang ar fi completat astfel: „… ci lucrările originale sunt plagiate de către mine, drept exemplu pentru mediul universitar!”.
Ei bine, după ce a revenit domnul Hossu-n țară și-n atenția publicului, domnul Liviu Pop, Ministrul delegat al dialogului public, fu desemnat și interimar al Ministerului Educației …: „în urmă cu două săptămâni”, după cum declară ieri, 16 Mai - 2012, Primul ministru (ce-a dormit în Muzeul Antipa, în weekend, cu nevasta și copiii lor fără niciun „y”!) după plecarea lui Ioan Mang, asta chiar dacă sindicalistul Liviu Pop arată, în CV-ul său, că s-a ocupat „efectiv” de: „reprezintarea FSLI în probleme generale”; de „convoacarea ședintele Biroului Operativ”; și de „adaptarea ofertei educaționale a IPT la cererea pieței munci” (dacă există greșeli de ortografie, vă rog să sesizați Academia României pentru a analiza, în regim de urgență maximă, „cazul CV-ului domnului Liviu Pop”!).
Fidel sieși, fostul profesor de liceu, Liviu Pop precizează că este „coautor a unor lucrări cu regim intern”, așa că nu merită să fie reținut faptul că-n declarația sa de avere el scrie numele liceului în care a predat („Anghel Saligny”!) cu doi de „y”. Din fericire, interimarul are un registru acceptabil de lucrări originale susținute-ntr-un singur seminar desfășurat în primele patru zile ale lunii noiembrie ale anului 2009: „Ghiozdanul cu Suflete”; „Dorința profundă de legături cu sine, cu alții, cu natura (animale, plante, etc.) sau cu divinitatea”; „Dorința de retragere în liniște și solititudine, ca tarâm al reflecției”; „Căutarea de scopuri și semnificații: Cine sunt eu? Are viața mea vreun sens? Cum îl pot afla?, etc.”; „Bucuria și încântarea, pierderea de sine”; „Misterul creație, impulsul creator de idei, de opere artistice, etc.”.
Nu treceți cu vederea faptul că acest „minisinistru” e doar unul interimar, așa că nu-i bine să fie incriminat, el, pentru că nu știe să „canonizeze”, ci doar să „xeroxeze” după cum zice el că are competențe – nu de alta, dar Canon stă pe piața copiatoarelor pe primul loc, abia după aia venind Xerox-ul exorcizant (Doamne ferește, dar ministrul ăsta pare că-i adeptul mișcărilor… Misa!).**

Am propriile mele îndoieli, nu?! Stereotipia n-ar trebui să ne trimită, imediat, logica-n Ioan-Mang-ismul părăsirii funcției ministeriale a educației în urma unei acuze, căreia hai să nu-i spunem scandal pentru plagiat, existând precedentul Corinei Dumitrescu ce-și trecu-n CV drept studii „înnotul”, iar nu cefalea, ceea ce denotă că, nici unul și nici altul n-aveau habar d-așa ceva?

Umblând prin prânguri și subsoluri am aflat că „citim ce-i scris” („citati” vine din slavonescul „șcitati”, iar „scris” vine din latinescul „scribere” (?!). Nu toate-s pe dos pe la noi: avem DaDa-ul, dar nu-l recunoaștem!


Note:
* Domnul Ioan Mang habar n-avea că soția sa era dependentă de avansurile ultimului semnatar al studiului privind decriptarea, studiul compilat de acesta fiind un fost studiu/raport solicitat, plătit și predat C.I.A.-ului, în anul 2000, de autorii săi originali, aceștia demonstrând cum că incriptarea este un algoritm ce-i ușor decriptabil (enervant chiar!) pentru că… modulul ăsta este dependent de modul curent în care noi, oamenii, gândim!; motiv pentru care autorii, originali fiind ei, și pentru că n-au fost plătiți să-și țină gura, au făcut public studiul după trei ani, adică-n anul 2003.

** … urmează Misa, adică dansul acelei jumătăți de milion de votanți bagalaurealanți în urne?!