ai fi vrut să-l cunoști pe acela care diviza sufletul
greu precum uriașe pietre de moară
ai fi vrut să-i mulțumești că s-a gândit
și la tine cineva în cele din urmă
ai fi vrut să te trezești mai devreme egalând în frumusețe
trecutul care te-a pus cu fața la zid
așteptând ca plutonul de execuție să nu-și greșească ținta
ai fi vrut să înțelegi mai bine cine pe cine judecă
în ultimele clipe o portavoce anunță că nu tu
ești cel căutat ci altul care-ți seamănă leit
poartă numele tău are aceeași vârstă cu tine
și a fost de față la toate întâmplările vieții tale
urmându-te pe jos să nu te clatini să nu-ți fie imposibil
să fii tot timpul un om neasemuit de fericit
tăcerile se-ndeasă unele într-altele ca sardelele
de pe felia de pâine a pescarului plecat în larg
el poartă în sine tăcerea mării și singurătatea
forța dobândită supune puterea ocultă a lumii
care terorizează cu binefaceri locurile
prin care ți-a fost dat să exiști
proiectând longitudinal scopuri aflate
dincolo de munții încețoșați
până la moarte îl vei urma pe acela
care a trăit viața ta limpede ca izvorul de sub munte
țâșnind printre pietre imaculate și nepipăibile metafizic