Aș fi rămas în umbra ta
să-ți număr pașii rând pe rând,
te-aș fi iubit la infinit
ca pe-o icoană de argint.

Dar ochii tăi, azi, m-au uitat,
ei ma privesc ca pe-un străin,
mă-ntreb ce inimă ai avut
ca să-mi lași sufletul plângând?

Þi-e sufletul înveninat,
iar dragostea n-o mai cunoști,
ți-e mai ușor să fii iubit,
decât iubirea s-o nutrești.