”TUTA ABSOLUTA sau molia minieră a frunzelor de tomate este o insectă originară din America de Sud, apărută în Europa în perioada 2006-2007. Este un parazit care atacă în special tomatele dar și cartofii. În România a fost semnalată prima oară în zona de Vest (Satu Mare) în anul 2009, după care s-a răspândit rapid în toate bazinele legumicole din țară. Este foarte prolifică (10-12 generații pe an) Atacă atât fructele cât și frunzele favorizând putregaiul și determinând pierderea valorii comerciale a tomatelor”. (horticultorul.ro)

În timpul cumpărăturilor, la Kaufland, muzica ambientală se oprește brusc și o voce de soprană de coloratură anunță cu toți decibelii disponibili: ”Vă mulțumim că ați ales magazinul nostru! Astăzi vă invităm la raionul de alimente unde puteți găsi ROȘIOARE EVISCERATE. Vă mulțumim și vă așteptăm!” - După care muzica agreabilă revine discret. (16 aprilie 2013 – Kaufland Colentina)

Din seria ”Viața fericită a poporului sovietic”: Un studiu al specialiștilor de la Universitatea din Vermont USA arată că mesajele postate pe Twitter devin din ce în ce mai vesele pe măsură ce oamenii se află la o distanță mai mare de casă. (Adevărul, 18.04.2013)

Despre caracterul stocastic al neamului românesc:

Ion Iliescu la Congresul PSD, 19-20 aprilie 2013, București: ”Acest partid nu s-a născut din nimic. Avem în spate un trecut care ne onorează!” (Urale, urale, prelungi, interminabile)

A trăi în România presupune o anume capacitate de a suporta la nesfârșit senzația de nisip scrâșnind în dinți.

Oamenii se mândresc adesea cu așezările lor. Eu, cu plecările mele.

Soare-avem și noi sub țară!

Fac zapping și, pe PRO Cinema, dau peste un film din anii ̓70 în care Amza Pellea joacă un personaj tip inginer comunist cu pretenții de băiat de salon, la o masă la restaurant, cu o damă care la un moment dat îi spune ”puișor”. Se schimbă brusc la față, smulge țigara din colțul gurii și răspunde tăios, aproape răcnind, cu o privire metalică: ”Dacă-mi mai spui o dată puișor, cocoșel sau iepuraș mă duc la bucătărie și m-arunc în oala de ciorbă!”

”Pentru ca experiența separării de părinți să nu fie prea dură, este necesară obișnuirea copilului cu scurte absențe fericite” (Norbert Sillamy – Dicționar de Psihologie)

Din același dicționar aflăm că psihologului francez Jean Antoine Stoetzel îi datorăm lucrarea ”Tineret fără crizantemă și sabie” (1954). Mă întreb cum ne putem achita de datorii față de scriitorii morți? Cum aș putea plăti unui mort pentru torentul de imagini și culori pe care titlul gândit de el mi-o oferă? Simplu: mergând la el, oriunde ar fi, pentru a-i strânge mâna. Sau aburul ei. Căci, o spune Nicetas: ”Ideea este sacră, cum vă zic
cuvintele în jurul ei sunt un nimic” ( ”Binecuvântat să fie deci, că trăiesc și că mă-ndrept spre moarte”)
Apoi: Mai trebuie citită cartea de sub un asemenea titlu? Dacă vom găsi vreodată Cuvântul care ne va dezvălui Misterul existenței (să zicem) vom fi în stare să-l recunoaștem? Cuvântul care ne poate mântui, cum îl vom recunoaște? Din ce poziție, cu ce grimasă vom scuipa pe el? În ce latrină zace oare el acum?

Aflu din Dilema Veche nr.475 din 21-27 martie 2013 (M.M.) că în timpul procesului de învechire a cognacului, cca 3-4% din cantitate pe an se pierde prin evaporare. Pentru întreaga producție din regiunea Cognac, pierderile sunt estimate la cca 27 de milioane de sticle pe an. Localnicii o numesc ”la part des anges”.

Continui documentarea și aflu că:

”l'expression aurait pour origine l'alchimie qui désignait par anges les substances volatiles”.

precum și

”Ces vapeurs d’alcool nourrissent un champignon microscopique, Baudoinia compniacensis. Il recouvre, en les noircissant, les pierres des murs de la région, leur conférant ainsi une couleur caractéristique. Cette coloration servait autrefois aux autorités locales pour repérer les productions clandestines ; on raconte que les chais de Cognac furent identifiés et bombardés pendant la Seconde Guerre mondiale à cause de ce phénomène”. (wikipedia.org)

Oricât de frumoși, de deștepți, de veseli, optimiști, spirituali, sentimentali, tandri ar fi semenii mei, în toți există un fel de ventuză neagră, un fel de meduză neagră poate, umplută cu acid sulfuric sau arsenic sau ulei ars de mașină, ceva lipicios, care nu cedează la nici un fel de solvent (– este probabil atașamentul față de ACEASTÃ viață-). Necazul meu este că, oricât m-aș strădui, nu pot depista această ventuză meduză neagră în mine însumi pentru ca să-mi pot în sfârșit recunoaște și îmbrățișa pe deplin semenii.

Ochiul galben care vede marginea umedă, pereții negri, jilavi ai prăpastiei dinapoia marilor tentații, îți va aduce multe, dar nu fericirea, copile...

”În zilele noastre se vorbește atât de mult încât rolul Poeziei a devenit acela de a restabili Tăcerea” (Ana Blandiana)

Lumea trăiește după anumite reguli (legile omenești) impuse de-a lungul veacurilor (cu perseverența și insistența malefică caracteristice) de o serie de minți zbuciumate, rătăcite de spaima morții (vezi împăratul Constantin de exemplu), incapabile să-și conceapă evanescența, micimea, insignifianța în raport cu Universul și care, în consecință, căzute în disperare, își concentrează toate energiile - mentale afective fizice - pentru a crea aici, în această lume, iluzia eternității. Și se închină, ei și ”supușii” lor, acestei ILUZII - și numesc acest delir PUTERE.

”Valorile” pe care aceste suflete bolnave le-au impus și balastul letal pe care îl reprezintă pentru sufletele sănătoase...

Ungeți-vă trupul și fața cu crema ”Toriu”!

Începând cu 2010 a fost instituită ”Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului” (2 aprilie), prilej cu care clădiri importante din întreaga lume - Empire State Building din New York City, Turnul CN din Toronto, Turnul Eiffel din Paris, Palatul Parlamentului din București etc. sunt iluminate în albastru. In 2011 Casa Albă a refuzat să fie iluminată în albastru.

(Asta desigur pune Casa Albă într-o lumină destul de proastă)

Să-i lași să facă tot ce le trece prin cap cu sufletul tău. Asta înțeleg semenii mei prin dragoste. Altfel nu se simt... iubiți.

Vorba bunei noastre Ioana, împreună cu care, foarte curând, voi inventa motorul cu 8 cocori în V:

”mângâie-mă, ostate
antune-mă, senti
copile cu limba răscoaptă de dor
atinge placenta
coboară comoara
și țipă la mama, copil sugător”

și

”dalau nasori nassori
arnasori milte stupere
sontale sonale
montale
("a te misca e o rupere")”

Poate nu știați, dar ”Suflet” – cuvântul mamă al Psihologiei, lipsește din dicționarele de psihologie! Sau dacă apare, este tratat ca o curvă de mahala. („Cuvântul își pierde puterea, iată de ce lumea se stinge” – spunea acum ceva vreme pictorul Sorin Dumitrescu).

România, țara în care Ergofobia este la ea acasă.

Înstruțatul boilor, ritual arhaic de fertilitate practicat în preajma Rusaliilor, - a devenit inutil pe măsură ce ritualurile de fertilitate au fost înlocuite cu fertilizanți. ”Ce să mai înstruțezi acuma? Tractorul?” – se întreabă retoric Vintilă Mihăilescu în Dilema Veche 2-8 mai 2013.

”Toți suntem egali, însă dacă judecăm un pește după abilitatea sa de a se cățăra în copaci, el va trăi toată viața cu impresia că nu este inteligent” (Albert Einstein)

”N-am îngăduit niciodată ca învățătura primită în școală să aibă vreo înrâurire asupra educației mele” (Mark Twain)

”... el își ia în valiză îngerii și luna, răstignirile și miresele...” (George Banu în Dilema Veche mai 2013, despre exilul lui Chagall la Berlin)

Roua care picură incontinuu din creierul Macroprosopului în creierul Microprosopului este aceeași cu cea care cheamă morții la viață (Zohar)

Să trăiești și să respiri printre ei toți care se șterg la cur cu propria copilărie și să gândești despre ei ”Iată aproapele meu”. Și să-i iubești...

Poet. Ce este poetul? Poetul este cel care moare cu mâinile suspendate deasupra claviaturii...

”Obrazul lui e harta altor zile...”
și
”Un rege-n somn e un nimic în zori...” (gogleze din Shakespeare, Sonete)

Alte gogleze. Din Eliot de această dată:

”O femeie își ținea strâns părul negru și lung
Înstrunând pe aceste coarde o melodie șoptită.
Și lilieci cu chipuri de copii în lumina violet
Își băteau aripile și fluierau
Foind cu capul în jos de-a lungul unui zid înnegrit”
(Colecța Cele mai frumoase poezii - T.S. Eliot, traducere Aurel Covaci, Ed Albatros 1970)

”Luminoasă luna
O! strălucea pe chipul doamnei Porter.
Pe chipul fiicei ei O! cu migală
ele picioarele-n sifon își spală”
(idem)

”Felinarul zicea:
- Orele 4.
Iată un număr pe ușă.
Memoria!
Tu ai cheia.
Becul slab alcătuiește o pată pe trepte.
Urcă!
Patul e desfăcut;
Periuța de dinți atârnă de perete.
Pune-i pantofii la ușă, dormi, pregătește-te pentru viață!
Ultima răsucire a cuțitului”
(ibidem)


Știre Agerpres:

”Baschet: Kobe Bryant și-a dat mama în judecată, pentru că îi vinde suvenirurile

New York, 12 mai /Agerpres/ - Vedeta baschetului nord-american Kobe Bryant și-a acționat mama în justiție, întrucât aceasta a început să-i vândă, fără permisiune, amintirile, jucătorul lui Los Angeles Lakers declarând în fața instanței din Camden (New Jersey) că nu i-a permis niciodată mamei sale să dispună după bunul plac, mai ales să vândă, amintirile sale din timpul liceului sau chiar din cariera de baschetbalist profesionist.

Bryant luptă în justiție pentru a-și recupera sute de obiecte, de la tricouri din timpul liceului, până la trofee și inelele de campion, cerând indisponibilizarea acestora. Pamela Bryant s-a apărat, spunând că starul din NBA i-ar fi încredințat amintirile respective cu indicația expresă că sunt ale ei. De altfel, ea a ofertat în acest an la casa de licitații Goldin din New Jersey mai multe obiecte ale fiului ei, încasând în avans 450.000 de dolari.

Săptămâna trecută, avocații fiului ei au scris casei de licitații, notificându-i să anuleze licitația programată în iunie, dar Goldin a replicat că are toate drepturile pentru a vinde. În fața instanței din districtul Camden, Kobe Bryant a precizat că i-a adus la cunoștință mamei sale că nu are permisiunea să vândă obiectele respective. Procesul are loc aici întrucât casa de licitație are sediul în sudul statului New Jersey.

Goldin a anunțat, prin materiale publicitare, prin paginile ziarelor și website-uri licitația 'The Bryant Collection', între obiectele puse în vânzare aflându-se uniforme din liceu și unul dintre tricourile cu nr. 8 de la Los Angeles Lakers. Pe listă se află 100 de obiecte. AGERPRES (Lucian Oprea)”






Post Scriptum:

Poetul român Vasile Bardan a fost bibliotecar la Apaca.