ochelari din foaie de Excelsior
scufundați în asfaltul de sori
- punctul în care mintea se aruncă sinucigaș de pe caietul de vise.

mozaicul morții:
cu pensula credinței înmuiată în paleta de culori dorit-necunoscute
schițez oameni, locuri, timpuri
stația proximă fericirii
în care zăbovesc secunde-viață
nelipsit în față - drum din tablă de șah
ochii mi-alunecă sub pleoape-azi
moment prăpastie-capac furie de negru

și iar alb.