pașii
niște pitici goi
jucînd șotronul
pe marginile stacojii
ale ombilicului meu
făcînd dragoste
sub un toc de pantof
înlănțuit de poftele reci
ale rozătoarelor ce-și învârt privirile
într-o ciuleandră sinistră
urlînd ca nebunii pe umărul de pară al cărnii
umăr mușcat de gheara semințelor
ce vor să încolțească urme

pașii tăi
au devenit sur(z)i
ca mersul iubirii pe loc
le simt gîfâitul bolnăvicios
alunecîndu-mi pe ceafă
ca un sărut uscat
așteptînd poate ultimul
semn de trădare