Și prin urmare, cum dincolo de rama portretului lui Dorian Gray este interzis să fii, tăiat în patru, făcut pe dracu, orișicum, nu poți, adică nu treci niciodată dincolo de pereții celulei tale de timp și spațiu alcătuită după darea de mână a lui Dumnezeu. Prin urmare este mai bine că e așa fiindcă altfel te-ai scurge dinspre creier spre oase sau poate invers, ai invada mările sau ai trece peste nivelul critic al apelor de suprafață. Incomplet. Nu fugi după timp prietene. Cronos își înghite odraslele și ție nu ți-e dat să fii zeu. Toate urmele pe care le lași capătă chipul și asemănarea clipei din urmă. Amintirile sunt ca noroiul uscat după ce ai călcat strâmb cu cizma, ori precum cenușa împietrită peste victimele Vezuviului și tu nu ești Tutankamon să rămâi în formă pentru vizitatorii muzeului dintr-un alt veac. Viitorul face mereu bani mărunți din comorile vechi; tu ai acum praful tău invizibil pe noptieră sau pe hainele tale, ai de luptat cu nebuloasele din secunda ta de eternitate, bucură-te.

Mă plângeam deunăzi omului invizibil că trece prea des prin pereții camerelor mele. Din cauza aceasta mi-e tot mai frică când simt că mobila și durerile vechi încep să pocnească și mă întorc de pe stânga pe dreapta sau invers în pat, ca să găsesc poziția mai puțin sensibilă. Îmi amintesc fie reprezentarea omului vitruvian a lui da Vinci, fie imaginile din hărți de preso sau acupunctură cu câmpuri de energii care se întrepătrund. Îmi amintesc că la o înmormântare medicul care a venit să îmbălsămeze și-a declarat neputința și măruntaiele mortului au ajuns la rădăcina unui pom din grădină. Dar slavă domnului că anul acesta copacii au înflorit normal și eu nu i-am deocheat deloc, chiar dacă încă îmi plac mult florile. Merele tari sunt pentru cei cu dinții și stomacul bune. Sau pentru mamele altor Albe ca Zăpada, care vor mușca cu poftă pentru a își ispiti victima.

În chilia pe care nu mi-a fost dat s-o am niciodată am atârnat lângă fereastră câteva desene ale mele cu flori imaginare, de altfel destul de frumoase. Încă mai sper să le descopere viitorii exploratori ai adâncurilor, undeva pe țărmul unui atol, prin vegetația coraliformă.