agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-11 | |
1.O serie de experiențe realizate în copilărie legate de primul zbor înspre neîntrebări și negriji, și apoi continuând la maturitate, unde viața se întindea în orizonturi deschise și unde am interacționat cu cei care aveau inoculat același vis, creează un interval existențial, în care ființa strălucea iridescent printre mistere, minuni și taine.
2.Minunile lumii se strecoară în patima pentru frumos și răbufnesc în ipostazele elevate ale iubirii, în care încap tu cel de aici, ea cea de dincolo. 3.Din memoria capabilă să stocheze gânduri, întâmplări, imagini, se preling pe pagină fraze ce transmit emoții, afecte, unele pozitive, altele negative. 4.În aria vieții, somnul ocupă puțin spațiu, în timp ce febrilitatea creează stări de veghe, în care cauți soluții la dileme și îți creezi propria lume, prin care te miști printre idei și reprezentări, o lume accesibilă celorlalți doar prin intermediul poemelor. 5.Pe parcursul timpului, viața trece de la manifestările ei efervescente la evanescență, de la dinamic la pasiv, de la intuirea fiindului la percepția nefiindului. 6.Gândul lovit de spiritul divin devine sunet, ce reverberează în ecourile de viață și de iubire. 7.Contemplu spectacolul precar al zilei, din care ies și mă depun în sine, când simt că nu mai vibrez la estetica din interstițiile realului, extras din arealul rugăciunii, când simt că credința alunecă în nefiind, și atunci egoismul cucerește lumi invazive, asediate încontinuu atât de idioți, cât și de oameni inteligenți. 8.Criteriile greșite stau la baza aberațiilor, ce ne determină să dăm lumea pe silențios. 9.Printre urlete și isterii se strecoară o idiosincrazie, crescută din spleen și stereotipie, de care este cuprinsă o existență frivolă și trivială, presărată cu căderi și urcări. 10.Timpul își sapă groapa în care cade omul nevolnic și neputincios, osândit să lupte cu simulacrele și angoasele, când câștigă râde sinistru, când pierde își scoate nefiindul din străfunduri și îl aruncă peste ființa, înconjurată ca un zid de obtacole.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate