În lumea de dincolo se ține sfat. Adunare în plen cu mic și mare, atât cei vechi care încă se mai țin într-o rădăcină uscată cât și cei noi care încă rătăcesc în cerurile de dedesubt și bat din poartă în poartă..

Nou-veniții sunt sortați mai întâi după culoarea ochilor și, dacă ea este aceeași, sunt căutate cele mai subtile nuanțe: negru mahon, negru ca mura, castană coaptă, castană crudă, verde ca mușchiul de pădure, verde ca șopârla, etc. Toți au ochii larg deschiși.

Apoi li se pun câteva întrebări, numai cele necesare. Tu ce ai fost dincolo?
Eu am fost pâinea lui Dumnezeu. Treci în sertarul frigiderului.
Eu am fost să trăiți findcă trebuiți. Treci în sertarul cu medicamente.
Eu am fost meseria e brățară de aur. Treci în sertarul oglinzii.
Eu am fost banul e ochiul dracului. Treci în sertarul de sub pat.
.............................
Încetul cu încetul toți ochii se închid și se deschid foarte rar, numai când oamenii fără vină în fața lui Dumnezeu trag sertarele din casa lor. Rămân desigur unii care nu mai au loc în sertare.

Tu ce ai fost dincolo?
Eu am fost strigător la cer. Tu nu mai ai loc, așteaptă până la următoarea ploaie.
Eu am fost răbdător ca pământul. Tu nu mai ai loc, așteaptă până la următorul cutremur.
................................
În sfârșit, după ce și aceștia au fost sortați, mai rămân doar câțiva.
Eu nu știu ce am fost.
Of, încă un caz de omor neelucidat, mormăie plictisit responsabilul. Puneți-l în carantină.