Pun punct. Un punct foarte rotund. Cea mai sublimă abstracțiune a geometriei. Punctul.

Școala din Atena pictată de Rafael.

Mai jos de acest nadir se trag linii în toate direcțiile. O ghindă îngropată. Libertatea voinței pe deasupra fiindcă voința e numai omenească. Greutatea cerului crește peste om o postată de timp.

Patruzeci de întrebări. De ce scria Ion Barbu poezie? De ce scria Arghezi poezie? De ce scria Blaga poezie?

Imaginați-vă. Cântecul Imagine al lui John Lennon. Niciodată nu îmi plăcuse acel cântec și e evident de ce. Am fost mereu un om prea sobru, pentru mine tradițiile erau sacrosancte. Încă din fragedă tinerețe m-am gândit că acel cântec este prea anarhist și pur și simplu respingeam ideea distrugerii religiilor și abolirea oricărei forme de proprietate. Dacă într-o zi peste secole poate va fi realitate, aceasta nu știu. Dar consider, ca și în tinerețe, că în momentul actual acele idei din cântec sunt o utopie. Citeam deunăzi pastile inspiraționale sau motivaționale cum se spune. Sunt la modă în anumite rețele de socializare pe internet. De pildă ideea că dacă stingi flacăra lumânării altcuiva nu înseamnă că lumânarea ta va străluci mai tare. Cât de frumos; și eu credeam la fel în tinerețe. Cât de frumos ningeau cireșii...

Peste petecul meu de iarbă, un petec de cer. Fericirea diafană a primilor fulgi de nea. Vremea când întrebi năuc cu buzele împleticite de ce Dumnezeu are barbă. Și dacă are barbă de ce este albă.

Câtă fericire...Practic fericirea nu există decât o clipă. Fiindcă aceia care nu omoară sunt omorâți iar cei care omoară trăiesc doar o fericire viciată precum cea a băutorilor de bere cot la cot. Pentru cei nevinovați doare foamea și sunetul sec al lingurii pe masă. Ochii lor sunt limpezi și ustură. Pentru ceilalți există doar foșnetul fericirii ca un drog printre bancnotele lor care măsoară puterea colților și ghearelor. Ochii celor îmbuibați sunt cenușii și vicleni. Ei nici nu își dau seama de acest lucru. Nu îi interesează. De când e lumea și pământul, fiecare epocă istorică își reneagă părinții, la fel cum fac și generațiile noi de tineri. În fiecare epocă istorică (lucru pe care l-am verificat) oamenii dau vina pe epocile anterioare și neagă existența răului și lipsei de morală în timpul vieții lor. Nu știu când va apărea un alt copil epocal. Dar parcă văd cum lumea va da iar vina pe imoralitatea timpului de acum și parcă văd cum vor ucide și fura și viola și incendia din nou la adăpostul renegării lucrurilor care sunt acum la modă și respectate... La fel și iubirea adevărată. Cel care iubește cu adevărat e considerat nebun de mari moraliști și de ordinea oricărei societăți. Dar numai acela e fericit, pentru o clipă doar...Pentru ceilalți există doar drogul unei vieți sexuale din ce în ce mai pervertite. (Amintiți-vă logodna mistică a sfintei Ecaterina...aceasta era o parte din ceea ce am scris într-un text al meu în săptămânile din urmă, dar mi s-a șters din memorie unde scrisesem, împreună cu alte cuvinte adiacente și mă tem că cineva a șters aceste propoziții din textele mele, eu nu le mai găsesc și totodată absolut cert unii intră în calculatorul meu și îmi șterg texte diferite, poate intră și pe siteuri, dacă găsiți acel text al meu cu logodna mistică a sfintei Ecaterina poate îmi veți spune, rog frumos. Și cu ani în urmă mi-au șters texte din 2007-2008, pe care le-am găsit apoi tipărite la imprimantă de mine, fiindcă o vreme am avut bani de imprimantă mai ieftină. Dar unele s-au pierdut. Nu contează, din moment ce ele nu au valoare, dar nu sunt de acord cu folosirea lor posibilă de către alții, care să le plagieze eventual cu modificări și ei să aibă succes eventual, fiindcă mi s-a întâmplat odată așa ceva, sper că mă înțelegeți. Eu acum nu am bani să cumpăr nici CDuri pentru textele mele, nici să le tipăresc și prin urmare se pierd, fiindcă până și CD-urile vechi pe care am poezii mai vechi mi s-au defectat, nu le mai citește calculatorul, în timp ce altele da. Nimic nu durează pe lumea asta...În același timp blogurile mele în limba engleză, cu traduceri proprii pe wordpress nu mai sunt acum disponibile pentru mine, exact de 2 săptămâni, până acum am cerut ajutor în zadar. Totuși erau lucruri curate de suflet curat, chiar dacă nu au fost apreciate de critici literari și cei mai mulți artiști cunosc povestea acelei sfinte, nu era nimic imoral, cum nu era nici în alte texte pe care mi le ciuntesc sau mi le șterg. Și asta e tot ce m-au lăsat să fiu în ultimiii 8 ani și chiar înainte să scriu pe net mă torturau zilnic și îmi luau lucrurile. Pot încă dovedi tot ce am spus și chestia cu CDurile pârlite și că nu am un ban de atâția ani și toate torturile povestite. E încontinuu așa din 1984, în condițiile în care am fost totuși un om perfect, eu nu pretind defel că nu există și alți oameni perfecți, dar și eu am fost. Azi 3 octombrie 2014.)


Și în definitiv de ce scriu eu banalități din acestea? Pentru că am 43 de ani, deci încă îmi amintesc fericirea ninsorilor din petale de cireși, și încă mai cred în lumină...Sunt conștientă că peste câțiva ani nici nu ar mai exista aceste lucruri în viața mea. Poate că știu mai bine decât bănuiți ce înseamnă timpul...........

At the age of 37...she realized she’d never

https://www.youtube.com/watch?v=d0NxhFn0szc