Una din caracteristicile noastre de popor legendar este și aceea că, dacă suntem cinstiți, analizăm cu obiectivitate și numărăm, nu am câștigat de fapt niciodată cu adevărat premiul Nobel.
Tot ceea ce s-a reușit a fost ca o foarte mică parte a celor care au luat premiul să fi fost originari din România, țară din care desigur au plecat după ce s-au lămurit.
Posibil ca alți premianților Nobel să fi avut amintiri frumoase legate de vreo româncă și nu m-ar mira ca vreo doi or fi dat și la pește prin deltă.
Dar tanda pe manda, oricât de mulți tineri ai noștri ar ajunge și ar câștiga premii la Olimpiade internaționale, invariabil, la vârsta maturității sau a creativității maxime a acestora, România se dovedește mult prea locuită și prea condusă de aceiași dinozauri, mediocri și incapabili dintotdeauna, pentru a exista vreo șansă spre performanță și validare internațională a geniului potențial.
Până la urmă tot ceea ce ne rămâne ca laudă este să validăm că, din punct de vedere al copulației, teritoriul național, în cazul celor 4 laureați Nobel de origine mai mult sau mai puțin română cu care ne mândrim, s-a dovedit extrem de prielnic din perspectiva părinților lor.
Ne bucurăm că un șvab, născut în Banat și plecat pe la Nădlac în primul moment de neatenție a vameșilor, a reușit să ia premiul Nobel pentru chimie în 2014 cu aceeași iraționalitate cu care ne-am bucura dacă am afla că Balotelli are un unchi în Ferentari, ca și cum Ferentariul ne-ar face parte a vreunei cupei luate de italianul cu aspect nubian.
Apartenența mai mult sau mai puțin pronunțată a unor Hertha Muller, Stefan Hell, sau George Palade la ideea de românism poate avea doar sens negativ, câtă vreme trebuie permanent precizat că factorul decisiv în cariera acestora a fost emigrarea.
Sunt convins că la noi se nasc oameni deștepți și geniali. Probabil cam cu aceeași rată ca la alții. Dar spre deosebire de țările serioase noi avem în funcțiune de mult prea multă vreme un sistem infailibil ca talentul, fie el scolastic, sportiv sau artistic, să se piardă sub o formă sau alta.
Apartenența o scurtă perioadă a lui Stefan Hell de realitatea cenușie a României este un fapt interesant, dar în nici un caz prilej de fală națională.
Vreun evreu american luând premiul Nobel prin activitatea depusă în vreun institut românesc, pe de altă parte, ar fi.