DECI, SE POATE...

Se spune în folclor că ruda săracă este mai primitoare și mai altruistă decât cea înstărită care a uitat de unde a plecat și cum a ajuns unde a ajuns. Nimic mai adevărat și martor la ce am încercat să insinuez este Festivalul de umor „Constantin Tănase” din Vaslui. Despre amploarea acestui festival nu trebuie să mai spun aici deoarece a fost mediatizat atât pe posturi de televiziune, de radio cât și prin pliante și afișe bine redactate și extrem de sugestive. Teatrul, caricatura, literatura umoristică precum și buna dispoziție au fost la ele acasă. Pe lângă somități contemporane ale teatrului românesc, am avut plăcerea și onoarea să întâlnesc vârfurile caricaturii și epigramei românești care timp de trei zile au reușit să delecteze publicul vasluian și bârlădean atât cât a fost el. Nu foarte numeros dar elevat și poate e mai bine așa. Personalitățile locale, Directorul Lucian Onciu, Profesorul Gelu Bichineț, instituțiile locale, Primăria Vaslui, Consiliul Județean, Centrul Creației Populare, au avut o săptămână de foc din care au ieșit scântei de spirit și inteligență. Organizarea impecabilă a gazdelor încununată cu risipa de talent din partea celor care au concurat, face din acest județ, un puternic centru de umor cu o tradiție de peste patruzeci de ani. Iată că într-o reședință de județ, într-un județ în care răzeșul știe să mai și râdă nu numai să se vaite și să ceară, autoritățile locale n-au precupețit nici timp nici bani pentru promovarea adevăratei culturi și nu numai formal cum într-un mod cu totul exhaustiv, se numesc centrele de conservare și promovare a culturii tradiționale etc. etc....încât îți trebuie un plic de un metru pentru a le scrie adresa. În timp ce în marile municipii, reședințe de județ, șefii dau cu subsemnatul pentru uriașele hoții, șpăgi de zeci de milioane de euro și alte matrapaslâcuri, la Vaslui au avut grijă, cel puțin pentru o săptămână, să ne facă să uităm de manele, șușanele, bâlciuri și să ne readucă în lumea culturii autentice. Am participat la această ediție ca invitat și premiat, venind dintr-un municipiu în care de zece ani nu s-a mai mișcat nici un pai pentru astfel de mișcare culturală. Și aici mă refer mai mult la epigramă și caricatură. Pentru unii edili din zona mea, epigrama a devenit un „gen minor” de care nu se pot ocupa atâta vreme cât trebuie să taie păduri, să desființeze spitale prin orașele din județ și să-și construiască vile cât Casa Poporului sau, și mai și, grădini zoologice personale de agrement strict familial. Cu alte cuvinte, trăiască șpaga și maneaua. Revenind la desfășurarea celei de a 23-a ediție a festivalului vasluian, voi încerca să mă rezum la partea la care am participat, respectiv secțiunea de epigramă, proză umoristică și caricatură. Aici frații Bichineț împreună cu celelalte personalități ale municipiului s-au implicat trup și suflet atât pentru organizarea cu toate cerințele de cazare, masă, deplasări etc. cât și în ce privește organizarea concursului în sine, începând de la jurizare până la premiere, desfășurări festive și în final o despărțire cu regrete. Regretul că până la viitoarea întâlnire va trebui să trăim cu frumoasele amintiri și cu speranța că la următoarea ediție, toți participanții vor lua locul întâi. De fapt ăsta este doar un vis. Anul acesta, juriul a reușit să premieze concurenții într-o ordine firească, fiind format din specialiștii: Cornel Udrea, George Stoian, Teodor Pracsiu, George Corbu, Gruia Novac și nu în ultimul rând, Constantin Tudorache. Fastul cu care a început festivitatea, cadrul impozant, discursul impecabil al profesorului Gelu Bichineț, cinstit să fiu, mi-au creat pentru început o stare de emoție inhibantă dar totul cu aspect pozitiv prin faptul că festivalul în sine și-a continuat caracterul umoristic iar cei care l-au susținut au reușit rapid să-i dea acest aspect prin lucrările premiate, cu adevărat umoristice. Poate a fost puțin umbrit de o recenzie care a stârnit zâmbete tocmai pentru lipsa de umor dar, marele filolog Ștefan Cazimir, căruia i s-a făcut recenzia la un volum personal, a reușit să repare și să readucă auditoriu la aceleași sentimente de bucurie prin frazele fin construite și rafinate pe care deputatul le stăpânește ca nimeni altul. Emoțiile de care vorbeam mi s-au spulberat și în seara festivă în care bucuria de a trăi și mai ales de a te înfrupta cu hrană spirituală, bucuria de a fi alături sau împreună cu adevăratele valori ale culturii românești, toate la un loc însemnând un aspect pozitiv în viața românească, viață care nu înseamnă numai găuri negre și zone tulburi. Felicitări organizatorilor. Gaudeamus, igitur!

Nae BUNDURI